Stare de..

La mine-s nori, la tine-i soare-acum,
 soare-i acum la tine, la mine-s norii grei.
De doua zile nu pot sa gandesc,
Hai sa ne distram putin,
La o cafea, c-o bere-n mana,
Stiu si eu, vreau sa glumesc.
Vreau sa uit,
Sa mor pentru-o secunda,
Sa nu ma regasesc,
O lume-ntreaga sa ma planga.
Mi-e atat de greu acum,
de-ai stii..
mainile-mi tremura,
si ochii stau sa rada,
la mine-s nori, la tine-i soare-acum,
soare-i la tine, la mine norii stau sa planga.


Cate zile-am sa mai rezist? Nici macar eu nu stiu raspunsul.
Stii cum e?
Cand ai ceva, nu te bucuri pentru el, in schimb, atunci cand il pierzi, iti dai seama cu adevarat ce-ai facut.
N-am  sa stau aici si nici n-am sa ma plang, am meritat-o !
Acum umblu cu semnul exclamarii legat de gat pe care scrie sa nu ma joc cu inimile oamenilor.
Toot eu am de pierdut.
Lui ii este bine, ce naiba?! A scapat de cineva care ii manca orice sursa de nervi. Da, sunt un monstru, i-am epuizat rezervele.
Si a plecat fara ca sa ma lase sa ma bucur.
Mi-e atat de dor, si de pofta de el.
Si ma gandesc.. n-am sa-l mai pot saruta niciodata, n-am sa-i mai pot simti parfumul, n-am sa-i mai vad niciodata atat de indeaproape culoarea ochilor si zambetul care ma innebuneste. Nu am sa mai am bratele lui in jurul meu si nici buzele lui pe gatul meu.
Si multe alte lucruri pe care, daca le scriu aici, mai rau fac.
Nu stiu, nu vreau si nu pot sa imi imaginez anumite chestii fara el.
De ce, dracului, am parte de tot inafara de el?!
Naibii, pe el il vreau, intelegeti?

Nu, n-aveti de unde sa intelegeti..

Imi pare rau, dar juuur ca nu mai rezist.

Te iubesc.