duminică, 25 aprilie 2010

Shut the window, love. Keep the world outside.

să te gândeşti la mine ca la un mic-dejun.
să-ţi imaginezi, dragul meu, că sunt croissantul pufos cu care te răsfeţi în dimineţile leneşe.
în dimineţile cu draperii căzute, cu aer închis şi mut,
în dimineţile când ne căutam mâinile prin aşternuturi.
şi apoi mai aţipim un sfert de clepsidră.
fiindcă eu nu fug,
tu n-ai să fugi,
şi e dimineaţa noastră lentă care ne iubeşte pe amândoi
aproape la fel de mult cum o iubim noi pe ea.
mirosul tău somnoros,
degetele noastre contopite,
şi arta cu care mă săruţi,
atingi,
iubeşti
nu le-aş înlocui cu nimic în lume.

vineri, 23 aprilie 2010

Poveste.

V-aţi gândit vreodată că fiecare om are povestea lui? Ca un fel de basm? Că aşa este si viaţa? O poveste frumoasă sau nu, cu foarte multe detalii şi personaje? Cu oameni care au ieşit din poveste, şi alţii care vor rămâne până la sfârşitul ei. Personaje pozitive şi negative, ajutoare, prieteni. Iubire, ură, fericire, tristeţe, zâmbete şi lacrimi. Viaţa e ca un munte. Cu suişuri şi coborâşuri, mereu, mereu.

Şi toţi avem povestea noastră, visele noastre, amintirile noastre, dorinţele noastre. Pentru fiecare dintre noi propria persoană primează. În jurul unui "eu" se învârte povestea fiecăruia, şi fiecare o vede din perspectiva sa.

Nu e ciudat cum lumea a creat atât de multe poveşti? Şi nu e şi mai ciudat că ne pasă doar de povestea noastră?




Ce-a mai ramas din noi?...

vineri, 16 aprilie 2010

Ai cazut

Tu ai căzut în ochii mei, iar eu în braţele tale; şi ai curăţat privirea mea iar eu am suflat drum în palmele tale. Acum priveşti cu ochii mei şi eu scriu cu mâinile tale o singură cale dintr-un labirint de cuvinte în care am desenat acelşi tablou în timpuri diferite. Și totuşi clipa ta era din minutul meu, şi cuvintele mele sunt din povestea ta; şi clipa ta a stat şi cuvintele s-au mişcat; şi timpul s-a oprit şi am început să mergem. Și am călcat minutarul până acul s-a rupt – trecutul s-a spart. Ştii cum mulţi clădesc viitorul pe cioburi? Le sângerează călcâiele la fiecare pas, şi plâng şi îşi strâng urma în braţe. ne-am topit urmele, le-am scurs pe drum . eu acum şi tu acum, construim în stâncă – viitorul – viitorul e doar o sumă de prezente.


Pentru Nekta.
A venit si randul meu.

marți, 13 aprilie 2010

Me, myself and I.

O privire matura. O privire urata aruncata in ochii mei inlacrimati. O privire care spune "eu le stiu pe toate, eu am dreptate".
Pe naiba.
Stai in fata mea si te uiti la mine de parca tu le-ai sti pe toate. Stai in fata mea si nici tu nu stii ce vrei sa faci.
Stii ce vreau, vreau sa dispar. Sa nu ma mai vezi niciodata. Sa nu iti mai aud glasu niciodata, glasul tau ascutit care ma inteapa. Nu vreau sa te mai ascult, nu vreau sa te mai simt langa mine, nu vreau sa imi mai respiri aerul, nu vreau sa te mai vad in viata mea, vreau sa ramai fara mine. Sa vezi si tu cum e.
Vreau sa iti zic ce trebui sa stii, dar tu nu vezi decat ce vrei tu sa stii.Habar nu ai ce e in sufletul meu si nici nu o sa stii niciodata. Si stii de ce nu o sa stii, pt ca nu vrei tu.
Din pacate nu pot sa plec, nu pot sa fug de tine. Sunt obligata sa stau aici sa te suport.
Nu e nimic, tu esti CEA care va regreta la sfarsit.

Pentru femeia aia care sta toata ziua pe capul meu.
Simplu de a deduce persoana respectiva.

vineri, 9 aprilie 2010

Pereti cu ganduri.

Ma gandeam…o gaura mica o poti astupa cu otrava?

Trebuie sa mearga, pentru ca tot ce iese de acolo trebuie sa moara
Si tot ce misca din interior spre exterior trebuie sa ramana blocat pe margine
Ca apoi, tot ce nu mai misca sa fie aruncat.

Ma gandeam…ce ar fi doar sa privesc cum alti oameni citesc ziarul
Pentru ca pe mine ma otraveste mirosul.
Si apoi as putea sa acopar gaurile cu ziarul rupt
Caci oricum nu e al meu si oricum nu se sparge.



Ma gandeam…daca anul asta e atat de creativ
Ce ar fi sa imi creez un nou eu cu care sa defilez si ziua, nu numai noaptea.
Oricum eul asta deja a expirat.
Si timpul a expirat.







Alb iar.

joi, 8 aprilie 2010

Şi ia zi, câte dorinţe mai ai?

Pentru ca, candva, cineva mi-a zis ca ma axez numai pe minunatele povesti de dragoste;
Uite ceva care pur si simplu nu are legatura cu asta. :">



D: "Ţi-e frig şi eşti legat de un calorifer îngheţat, aflat în derivă în cosmos. De mult nu v-a mai tăiat calea o cometă în flăcări. Ultima ţi-a cam pârlit sprâncenele, dar măcar îţi era cald. Păcat că n-ai un prelungitor cu tine ca să bagi caloriferul în priză. Ţi-aş trimite un palton, dar le-am dat pe toate la nişte sinistraţi de pe Pământ. Şi ştii, chiar n-am cum să fac soare, că acum trebuie să fie noapte şi na, am şi io nişte norme de respectat, chiar dacă io sunt Şefu ăl' mare, da' dacă aş face totul după capu' meu, v-aş dezorienta pe voi ăştia de pe Pământ. Oricum, încă mă întreb cum ai ajuns legat de un calorifer prin cosmos, da' bănuiesc că o să-mi dau seama într-un final. E... mă duc să-mi fac o cafea că mă cam plictisesc... Şi pe tine n-am cum să te ajut.








Băăă!! Am găsit un fular. Prinde! E? Merge, merge? Hai...hai te-am lăsat mă duc să-mi fac cafeaua aia...

Şi totuşi, cum ai ajuns frate, legat de un calorifer în derivă în cosmos?? Sunt mai curios de fel..."





O: "Dumnezeu?! Maaamăă!! A vorbit cu mine! Există!!

A...păi... nu ştiu, m-a legat nevastă-mea de calorifer aseară, ca să nu mai plec la casino şi eu i-am zis ceva de genul "O să plec până şi în cosmos ca să scap de tine, nebuno!!!" Şi cred că era şi peştişorul ăla cu trei dorinţe şi bănuiesc că el m-a trimis aici... Idiotu' mai are să-mi îndeplinească două, da' cred că nu mă mai găseşte... Mă rog, mersi pentru fular, n-ai cumva şi o ţigară?

miercuri, 7 aprilie 2010

Sadism?!

Cred ca titlul spune totul.

Daa! Sunt sadica. Foarte sadica.
De ce am scris postul asta?
Asa. Pur si simplu.
Da, iubesc sadismul. Iubesc felul meu de a-mi arata partea aceasta intunecata. Iubesc partile acestea in orice om.Asa cum iubesc oamenii cu mai putin bun simt decat mine. Asa cum iubesc oamenii care rad in hohote. Cum iubesc oamenii cu ochii sticlind. Asa cum iubesc partile ciudate ale temperamentelor.

O dovada a sadismului?
Asta!
Iubesc sa omor pesti.
Nuu, nu-mi place sa ii omor bagandu-le un cutit in cap.
Imi place sa-i scot din apa si sa-i vad cum se chinuie sa traiasca.
Imi place sa le infing o scobitoare in piept.
Iubeeeeesc sa-i iau in mana; sa ii strang in pumn si sa aud sunetul sec al oaselor ce se rup sub degetele mele.

In schimb nu-mi place sa le vad sangele tasnind din ochi sau din gura.
Nu-mi place sa-i disec.
Nuuu, nu!

Ei trebuie sa simta cum mor; sa simta dar sa nu-si dea seama.
Nu sa moara repede si sa mi se intoarca mie stomacul pe dos.


Aceasta este o dovada simpla a sadismului meu.
Iar inainte de a incheia, vreau sa-i transmit ceva amaliei:
Sa nu crezi ca am uitat de pestisorii tai. Am sa-i prind intr-o zi! Jur!

Discutie


http://deeapoatefifilo.blogspot.com/2010/04/fum_07.html
Da, sa zicem ca partea de mai sus e partea I.

M-am cam saturat numai de monologuri, stii?
Stateam acum cateva zile la o cafea, si am inceput sa discutam de..decor.
Ciudat; uite cum vad unii lumea. Cafea, tigari si un pub dragut.
Si-am vorbit cu ea si am hotarat sa discutam chestia asta.
Ea partea negativa, eu cea pozitiva.
NU! Nu fumez. Si nici n-am de gand. Doar ca, m-am hotarat sa le tin partea fumatorilor. :-"
Cand ai nevoie de o tigara?
Atunci cand te simti bine;
Cand iesi cu fetele la o "cafea".
Cand incepeti sa barfiti chestii gen : "Ai vazut cum arata tipul ala?" "Daaa! M-a salutat. Si-avea un zaaambet!"
Cand pur si simplu te bucuri de un "succes", care, defapt, n-are nici cea mai mica valoare.
Cand te-ai despartit de "dragostea vietii tale".
Bineinteles, atunci cand iti dai seama ca era un ratat.
Cand ingheti de frig, si nu e nici un prostut langa tine ca sa te incalzeasca.
Atunci cand faci o gafa; (Muuulte-s, Doamne!)
Cand fugi de-acasa.
Cand crapi de nervi, pentru ca ti s-a intins rimelul, sau nu gasesti prostia aia de telefon care acum 2 minute era pe noptiera..
Cand el te suna si amana intalnirea, exact in momentul in care tu trebuia sa faci asta, pentru ca "super-femeia" de la coafor a constatat ca atunci e momentul potrivit sa te tunda. O fi luna plina, cine stie..
In momentul in care ai gasit rochia aceea pe care o cautai de mult, si extra-surpriza! E la reduceri.
Pur si simplu, in toate momentele in care te simti bine si vrei sa arati lumii ca nu esti invizibila, ci esti ceea ce esti.


Mi-a facut placere sa fiu de partea lor;
Cum n-am fost niciodata.
Interesanta discutie.
Multumesc pentru idei,deasemenea!

Pupici!:*

marți, 6 aprilie 2010

Of..

O dedic Amaliei.


Masini trec; Masini vin.
Da, asa incepea seara aceea ploioasa.
Mergeai langa mine plin de nervi. Asa, si? Ce vina aveam eu?
De ce vorbeai intr-una cand eu nici macar nu te ascultam?!
N-ai vazut cerul? Sau picaturile de ploaie? Nu vedeai cum inchideam ochii la fiecare far pe care il vedeam?
Tu nici macar nu te-ai chinuit sa-mi acoperi ochii ca sa nu ma mai stramb. Da' de unde? Tu vobeai, si-mi reprosai tot felul de cacaturi.
Crezi ca ma intereseaza?
Ce vina am eu ca noi nu ne mai intelegem?
Ce vina am eu ca ma plictisesti si ca nu stii sa schimbi din cand in cand decorul?!
Da, enervat ti-ai intors capul si cautai disperat o trecere de pietoni.
Pacat, prima trecere era la sute de metrii departare. Ce sa-i faci? Ghinion.

Te-ai hotarat sa treci exact in momentul acela strada. Pacat, maare pacat.
Nici n-am avut timp sa strig dupa tine ca sa te opresti, cand..
2 faruri uriase mi-au luminat fata.
Erai deja jos. Imaginea aceea ma infioara si in momentul de fata..
Degeaba tiristul a incercat sa opreasca dupa.
I-am facut semn sa isi vada de drum; asigurand-ul ca totul se rezolva. Daa... n-aveai tu norocul asta !
- De ce intinzi mana spre mine? Vrei sa te ajut? Vrei sa te ridici? Nu se poate. Tocmai am un junghi la piciorul drept. Nu ma pot apleca. A? Ce zici? Vrei sa sun la cineva? Uite acuma sun! Vai, s-a descaracat telefonul.. Ce pacat !
- K-katie !
- Da, eu. Vad ca nu esti inconstient ! Ma bucur ! Hai! Incearca sa te ridici. Esti puternic. ce naiba?!
- Nu p-p-ot.
-Hai domnule! Ce e asa de greu?

Da, stateai intins in fata mea pe soseaua ingusta. Imi facea placere sa te vad asa. Fara ajutor, ochii aproape inchisi si buzele total inclestate. Mi-am aprins o tigara, iar fumul se ridica incet deasupra capului.
-Vrei si tu?
 Nimic.
-Ei, daca nu vrei , asta e.

Ai mai intins mana inca o data, dar ai lasat-o jos la fel de repede.
-Am cam inghetat, stii? Ma duc acasa sa-mi iau o geaca. Stai aici pana ma intorc, bine? De parca ai putea pleca undeva..

Si-am plecat incet, pe micuta sosea de langa oras, lasandu-te in urma, langa lucrurile pe care le-am urat atat de mult. Farurile.
Fumul de tigara inca se ridica la cer, precum si lacrimile mele..

Ciudat ca un om a oprit masina si te-a ajutat sa te ridici. Am intors capul spre tine o singura data. Si atunci omul mi-a facut cu mana. Nu, nu m-am intors. Era prea tarziu.


Ciudat, dar te-am iubit..

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Colectii

Colectionez imagini fara contur ce lasa urme pe perete.
Colectionez copaci de piatra ce lasa urme pe talpi.
Colectionez oameni fara chip ce lasa urme pe suflet.
Colectionez vise fara sens ce lasa urme in minte.
E diferit, caci in copilarie colectionam doar timbre.