Ne plângem de milă din orice. Am răcit, n-avem chef, n-avem bani, niciodată nu avem bani, avem dulapuri supraaglomerate, dar niciodată nu avem ce să îmbrăcăm, ne-am îndepărtat, suntem superficiali.
Ne izbim ca demenții de ceilalți oameni când coborâm din autobuz ca nu cumva să se termine timpul chiar acum, în momentul ăsta și să rămânem captivi în conservele pe patru roți. Nu ne cerem scuze. Alergăm în direcții diferite cu plase de nailon în mână, înfofoliți în eșarfe și paltoane de parcă în sfârşitul lui decembrie se dă startul erei de gheață și ne-ar putea prinde dezbrăcați. Suntem o junglă de bipezi indispuși. Anticipăm iarna și gerul în loc să ne tăvălim în zăpadă. Ne speriem când nu e cazul. Ne facem griji din cele mai minore chestiuni. Suntem grăbiți, n-avem timp, am eliminat cuvântul răbdare din DEX.
Mergem la job-urile noastre, la şcolile noastre, muncim mecanic, stăm la cozi în hipermarketuri, ne întoarcem acasă, punem la încărcat două telefoane și un laptop, ne încurcăm în cabluri și butoane, mâncăm o felie în timp ce uploadăm statusuri pe Facebook și în noul slang așa trăim. Ne vedem prietenii pixelați, le-am uitat vocea de când comunicăm prin commenturi, nu le mai simțim parfumul.
Ne izbim ca demenții de ceilalți oameni când coborâm din autobuz ca nu cumva să se termine timpul chiar acum, în momentul ăsta și să rămânem captivi în conservele pe patru roți. Nu ne cerem scuze. Alergăm în direcții diferite cu plase de nailon în mână, înfofoliți în eșarfe și paltoane de parcă în sfârşitul lui decembrie se dă startul erei de gheață și ne-ar putea prinde dezbrăcați. Suntem o junglă de bipezi indispuși. Anticipăm iarna și gerul în loc să ne tăvălim în zăpadă. Ne speriem când nu e cazul. Ne facem griji din cele mai minore chestiuni. Suntem grăbiți, n-avem timp, am eliminat cuvântul răbdare din DEX.
Mergem la job-urile noastre, la şcolile noastre, muncim mecanic, stăm la cozi în hipermarketuri, ne întoarcem acasă, punem la încărcat două telefoane și un laptop, ne încurcăm în cabluri și butoane, mâncăm o felie în timp ce uploadăm statusuri pe Facebook și în noul slang așa trăim. Ne vedem prietenii pixelați, le-am uitat vocea de când comunicăm prin commenturi, nu le mai simțim parfumul.
Stingem veoiza, nu mai facem "dragoste", nu mai povestim cum ne-a mers azi...
și dimineață o luăm de la capăt.
sau?..:)
