poveste miiica

Ma misc de parca as fi in reluare.
Doze mari de alcool in sange, si blocuri atat de inalte.
Ceata groasa, fum dens.
E atat de obositor. Nu am mers decat cinci minute pe tocurile astea, si ma simt ca si cum as fi mers ore intregi.
Fusta de piele se tot ridica de peste genunchi.
Si e frig. Al naibii de frig.
Geanta asta mica nu ma ajuta cu nimic. De ce s-or fi inventat oare? Imi trebuie una mare, in care sa pot sa arunc si-un palton, pentru noptile astea, in care nici nu stiu unde ma aflu. Eu sper ca ma indrept spre casa. Tomberoanele de aici nu le-am mai vazut. Poate s-au mutat vecinii.
Revenind la genti. A mea are un os, cu care se deschide. Si s-a blocat, la naiba!
N-am nimic in ea, doua bacnote de 10 lei, un telefon, pudra, rujul, o clama de prins parul si 4 tigari.
O sa moara bateria in maxim 10 minute. Asta e. Oricum nu am cum sa vad ce tastez.
MI se impaianjeneste vederea. Si ma doare capul. Si peretii blocurilor sunt din ce in ce mai reci.
Unde naiba ma aflu?
Ce naiba am facut acum 2 ore?
Cu cine mi-am petrecut seara? Si voi, ceilalti? Unde sunteti? De ce cacat nu ma suna nimeni?! De ce nu se mai aprinde? Si bricheta unde dracu e?
Ah, e in sutien. Ce am sa ma fac dupa ce or sa mi se termine tigarile? Si daca o sa inceapa sa ploua? Unde dracu' o sa ma duc?

Nu-mi plac farurile. De ce se apropie de mine?!
Ah, Matei, tu erai.
Ma duci pana acasa te rog?
Nu, nu stiu unde stau. Pe langa gara. Adica eu cred ca e langa gara. Sau nu, langa parc. Dar parcul e langa gara, nu?
Hai, mai bine nu ma du acasa. Du-ma la o cafea, te rog. Hai ca nu e departe de casa mea. Si parca mai aveam bani. Uite, ti-i dau acum.
Ah, iar nu mi se deschide geanta. Futu-i.
Gata, ia de aici, hai ca iti fac si tie cinste.
Chiar daca n-am voie sa beau cafea. Nu. Sunt bolnava, stii? Era sa mor acum doua zile.
Iau antibiotice. dar e okay.
Nuuuuu! Nu ma du acasa. Nu vezi in ce hal arat? Lasa-ma macar sa ma aranjez, sa ma machiez. Mai dureaza pana ajungem?

Stii, e un noroc ca m-ai gasit.
Putem sa dorm pe strazi in seara asta. Acolo, langa tomberoanele alea. Multumesc mult.
Hai, nu iti mai sterge obrazul. Te-am pupat doar.
Multumesc pentru plimbare, dar sigur nu vrei sa mergem la cafea?
Ah, cat e ceasul?
Iar am intarziat. Iar o sa adorm in fusta.


Si m-a luat in brate, m-a scos din masina si m-a dus pana in fata usii.
Nu vedeam si nu intelegeam mai nimic. Ma simteam atat de grea, abia de ma puteam tine pe picioare.
M-a pupat si m-a lasat acolo.

Am inceput sa plang dupa. Si imi era si mai frig. Si ma durea mai tare capul.
Noroc de Andreea ca m-a asteptat pana la ora asta.
S-a speriat.
Macar ea ma iubeste.

Un monstru. Amestec de 4 persoane.

4 oameni. diferiti unul de altul. si totusi, impreuna, absolut perfecti.
era scund si inalt, blond nisipiu, brunet, saten. ochii lui erau albastrii, verzi, caprui si negrii.

Aproape ca uitasem.
Imi aminteam doar vag sentimentul, un amestec de mirosuri si priviri ascunse.
Dar am resimtit. Am avut din nou goluri in stomac.
Am fixat ceea ce era dezbinat si pe deasupra, am invatat si cateva lucruri noi.
Ma prindea cu o singura mana. De jos, de sub genunchi. Si ma ridica in brate.
Imi dadea drumul, isi punea doua degete pe gatul meu, exact ca si cum mi-ar fi luat pulsul. Si ma pupa.
Cu cealalta mana imi tinea capul intr-un mod ciudat. Era o combinatie intre a ma vedea si a ma ascunde de ochii lui.
Avea o mana perfecta. M-a prins de gat, exact ca si cum ar fi vrut sa ma sufoce.
Ma pupa.
Nu imi dadea drumul din stransoarea gatului. Ma dezlipea de buzele lui, imi lasa doar doua secunde sa ma uit la el, ma lasa sa incerc sa respir. Degeaba, nu aveam cum. Simteam cum raman fara aer. Tineam buzele intredeschise, si ma chinuiam. Se simtea bine.

Cate pupile dilatate, cate zambete, atingeri, si fumuri am vazut in acea zi.