Varza emotionala III- pentru prima si ultima data, tu..

Draga..




Constat cu stupoare diferenta dintre noi doi, probabil una dintre putinele existente. O diferenta ce ma ajuta sa ma simt mai putin sufocata de propriul meu orgoliu, avand in vedere ca al tau afecteaza populatia aflata la trei metri in jurul tau..

Esti cea mai problematica obsesie a orgoliului meu, care incearca sa te obtina doar ca pe un moft, o jucarie de care sunt sigura ca ma voi plictisi la cel mult trei minute dupa ce am obtinut-o...

Totusi, diferenta dintre noi este ca, orgoliul meu este oprit de putinul rationament ce-i mai ramane dupa ce se pune in miscare si imi ajunge un an jumate de suferinta si uitare pentru a-mi da seama ca necesiti un efort mult prea mare, ce risca sa ma plictiseasca la jumatea drumului.

„Am obtinut tot ce am vrut de la tine...”.. ciudat este ca ai vrut atat de putin din cat ai fii putut obtine cu adevarat. Eu una nu am putut obtine nici macar o mica parte din tot ceea ce mi-am dorit de la tine, in jocul acesta de orgolii incapabile de sentimente si incapatanare oarba. Dar macar am observat ca daca ma opresc putin imi pot da seama cat de mult efort am depus pentru ceva ce stiam amandoi ca nu a meritat niciodata atat de mult...





Pentru prima si ultima data, cu drag...

Varza emotionala II- o problema de orgoliu

Draga…




M-am indragostit? De tine? Inca nu stiu ce e dragostea; inca nu pot iubi atat timp cat as putea fi iubita la randul meu; nu stiu sa apreciez fara sa ranesc. Dar acum? E ceva diferit la “noi”?

Sunt o ipocrita. Nu am iubit niciodata mai mult decat propria-mi nesatisfacere a prorpiului orgoliu, nu am putut aprecia decat ceea ce nu am putut sa obtin si am depreciat tot ce am obtinut mai usor decat as fi vrut.

Dar acum? M-am indragostit? Normal, doar tu nu esti indragostit de mine; pot spune chiar ca te iubesc atata timp cat intarzii sa imi raspunzi la smsuri; doar nu mi-as putea recunoaste ca e vorba doar de orgoliul meu agatat de ceea ce nu primeste…

Sunt atat de interesata de ceea ce ai mai facut de cand am plecat pe cat de dezinteresata as fi daca te-ai oferi sa imi spui chiar tu; ma gandesc la tine atat de des cat nu te gandesti tu, cum daca as stii ca o faci nu as mai face-o eu.

Cu ce ma ajuta observarea a doua stari total diferite daca niciuna dintre ele nu o exclude pe cealalta?

Totusi, pana la urma, este doar o problema de orgoliu nesatisfacut si nimic mai mult, de a primi sau nu ceea ce crezi ca iti doresti…



Cu drag…



P.S – Cand ziceai ca vii aici?

Varza emotionala.- scrisoare de dragoste

Draga…




Te vreau. Vreau sa fii langa mine.

Te iubesc.

Nu, pleaca. Nu venii langa mine. nu face nimic din ceea ce iti cer. Nu ma lasa sa te iubesc caci te voi ura, fa-ma sa te urasc, da-mi un alt motiv sa te iubesc.

Ba vino. Am nevoie de tine, de caldura ta. Am nevoie de dragoste, vreau sa simt. Vreau intelegere dincolo de cuvinte si acceptare dincolo de prejudecati.

Ce spun? Vino langa mine ca sa am de unde sa fug; nu venii si te voi urma oriunde vei pleca. Te rog, ofera-te sa-mi spui tot ce vreau sa aud si nu ma va mai interesa nimic sau fii cat mai secretos si curiozitatea mea te va scoate din sarite.

Dar eu te vreau. Iti ofer toata dragostea mea, iti ofer inima mea caci sper ca la tine isi va gasi jumatatea.. Accept-o iar ea va inceta sa bata pentru tine sau arunc-o, sparge-o in o mie de bucatele, dar toate acele o mie de farame vor bate ritmic pentru tine.

Intelegi ce iubesc la tine? Ce vreau si ce am nevoie sa primesc?Nu? Nici eu. Dar stiu ca intelegerea e singura pe care o mai pot accepta in momentele in care tot ceea ce mi se ofera ma plictiseste iar ceea ce nu primesc ma intriga.

De ce? Afla si voi fii a ta, cu toate cele o mie de farame ale inimii mele.. afla inaintea mea caci nu voi mai avea cum sa fug de tine, dar nu imi divulga secretul catre inima mea caci nu vei mai avea nimci special ce sa te deosebeasca de ceilalti, vei ramane tot o masca rece printre alte sute de masti…

Voi incheia aceasta scurta scrisoare de dragoste amintindu-ti ca aceasta nu are inca niciun destinatar.. Este doar un alt gand aruncat, al carui singur raspuns ramane ecoul din ce in ce mai indepartat…



Cu drag…

By Ameliiic

Cautare

Doar ochii ti-i mai zaresc in lumina
Oarba-a lunii.
Irisul usor verzui  ce-l cautam cu fiecare
Secunda din noapte .
Acum..e ceata..ne desparte..
Si-as da orice sa-ti mai intanlesc...
Prima privire ce-o vedeam la inceput de noapte.

                                                                              [ Asta e facuta special pentru noi!]

Teama

Te rog, nu-mi lua lumina unui apus tarziu..
Lasa-ma sa-l simt aievea in privirea unei clipe
Sparte de luna.
Te implor..mai lasa-mi surasul bland, cel adoram atat de mult!
Scufunda-ma fara sa vreau in acea teama
Ce mi-ai luat-o cu fiecare lacrima
Din valurile marii.


XXX


Aceeasi zi...
Aceeasi ora..
Mereu treci prin acelasi loc,
Ce nu de mult era locul nostru
Locul unde acuma ai lasat prea multe amintiri..
Inca incerc..parca obosita de vreme,
Sa mai prind un rasarit cu tine..
Doar unul..
Si el pierdut in acel parfum ce mi l-ai lasat
Cand te-ai dus.

Fara titlu.

Nimic.


Nici măcar un zâmbet.

Nici o vorbă frumoasă.

Nimic?

Nu mai inţeleg ce se întâmplă. Astăzi sunt, mâine nu mai sunt.



Mă trezesc dimineaţa şi exist, mai trăiesc puţin din zi şi apoi îmi dau seama că nu mai exist. Am murit?

Voi mai fi vreodată sau nu mai am nicio şansă să mai fiu? Da sau nu? Când, unde, pentru cât timp?

De cate ori voi mai simţi cum mor? Nu e o pedeapsă prea mare pt un singur om să moară de atât de multe ori într-o singură viaţă?

De câte ori voi mai simţi din nou cum îmi fuge pământul de sub picioare? De câte ori sufletul meu va mai implora mila?

Nu e prea dureros să simţi cum fiecare parte a corpului tău rămâne fără viaţa, se usucă, sângele refuză să curgă prin vene şi se opreşte într-un singur loc închegându-se şi rămânând acolo.



Nu voi mai fi niciodată vie cu adevărat? Nu voi mai simţi cum soarele îmi încălzeşte corpul? Nu voi mai simţi cum e să te trezeşti din amorţeală, cum e să fi viu?

Cum e să respiri aerul curat al fiecărei dimineţi?

Cum este să râzi din tot sufletul?

Unde e viaţa?

Şi, de ce a plecat din mine?



Cât voi mai putea trăi fără aer în piept? Cât va mai curge prin venele mele sângele acesta gros, uscat, neoxigenat, dureros…?

Cât?

Nu ştiu!

Ştiu doar că dacă vei pleca vreodată din viaţa mea, iar zâmbetul tău frumos, ochii tăi, privirea ta, gura ta, corpul tău, inima ta, nu vor mai fi pt mine, vei lua cu tine şi aerul pe care îl respir cu greu zi de zi, noapte după noapte.

Din acel ceva, cât am mai rămas, voi ajunge nimic!

Gust.

Gusta viata asa cum e ea.


Amara sau dulce.

Dintr-o data te vad de parca ai fi departe. Departe in zare. Se vede ca si cum ar fi ceata. Un val gros de fum sta in fata ochiilor mei si imi acopera privirea.

Esti departe si cu toate astea esti atat de aproape.

Parca iti simt respiratia pe umarul meu.

Parca iti simt buzele cum am ating pe obrazul meu rosu atunci cand dorm si te visez.

Dorm langa tine si cu toate astea tot pe tine te visez.

Te gust in fiecare zi de parca mi-ar fi foame sa te mananc.

Vreau sa te gust in fiecare zi pentru ca vreau sa stiu gustul tau de zi cu zi.

In fiecare zi ai alt gust.

O zi esti dulce.

O zi esti amar.

Orice gust ai avea te gust cu dragoste.

Te gust cu pofta ca sa pot sa plec la drum.

Te gust atunci cand ma despart de tine ca sa iti simt aroma pielii si atunci cand nu esti langa mine.

Te gust zi de zi asa cum esti in fiecare zi.

Pe urma, gustul tau, dulce, amar, ramane in amintirea mea.



Te privesc zi de zi de parca ti-as uita privirea.

Dar nu o uit niciodata.

Cand dorm simt ca te uiti la mine.

Te vad cu ochii inchisi.

Te privesc din cap pana in picioare ca sa fiu sigura ca de ieri pana azi nimic nu s-a schimbat la tine.

Vreau sa te stiu asa cum esti.

Vreau sa te vad doar eu.

Sa te ating doar eu.

Sa te simt doar eu.

Sa te miros doar eu.

Sa iti vorbesc doar eu.

Sa am parte de tine doar eu.



Sa te gust doar eu.



E.G.O.I.S.M.



Mi-e dor de tine...

By the way.

Un Valentine's Day cat mai fercit!

Sa va stea dragostea in gat.

Nu avem.

-Bună ziua. Aş dori...


-N-avem.

-Dar nici nu v-am zis ce vreau.

-Nu contează, n-avem.

-Dar domnule, vad pe raftul acela exact produsul de care am nevoie.

-E cu titlu de prezentare. E gol. N-avem.

-Cum adică, nu aveţi?

-Păi nu ştiu (cască). Pur şi simplu...n-avem.



Deci, n-aveau.

Din nou..

Da..
Pai.. dupa cum cred ca ati aflat deja..
Blogul pe care il aveam mai inainte.. nu mai e.
Din cauza unor asa-zisi prieteni am fost nevoita sa il sterg, pentru a evita anumite speculatii.
Se spune ca, vai-Doamne, postarile anterioare nu erau ale mele. Ca le-oi fi copiat de undeva. In fine.
Unele postari de pe fostul blog vor aparea si aici; doar pentru.. pentru mine si pentru sentimentele mele.

Dar nu despre asta voiam sa scriu.
Voiam sa urez un Bun Venit, tuturor vizitatorilor mei, de acum incolo si sa le multumesc tuturor celor care m-au sustinut moral in trecut, precum si celor care au fost alaturi de mine si au crezut in ceea ce am scris eu.

Deci.
Sper in continuare sa cititi si sa apreciati cum stiti voi mai bine tot ceea ce scriu; tot ceea ce simt.

Aceeasi Katie, dar cu un nou blog.

Mai vorbim.

V-am pupat.