Sa-ti spun cand e iubirea.

Te duce acasa si te saruta in fata usii. Il saruti jumatate de ora si mai vrei... Mai vrei si nu te poti opri; stii ca-l vei revedea peste cateva ore, dar stii ca ai nevoie de sarutul acela pentru a putea rezista lipsei lui...

Stati intinsi in pat, il privesti, vrei, te topesti in privirea aia, vrei sa ingheti momentul, sa-l iei in brate si sa uiti ca mai exista si altcineva in afara de voi doi, iar pentru moment, nu mai exista nimic. 

Vrei sa razi, sa plangi, sa vorbesti despre tot ce-ti trece prin cap, vrei sa te tina in brate, nu vrei sa se mai opreasca, vrei iara si iara si iar si iar si iar... Nu vrei sa mai dormi, nu vrei nici sa mai clipesti, lumina gri a diminetii incepe sa apara iar tu adormi langa el... Te trezesti dimineata si vrei din nou, vrei sa nu se mai termine niciodata. 

Plutesti, iar lumea ta a devenit brusc mai frumoasa; vrei sa impartasesti fiecare gand, fiecare culoare, fiecare miros, vrei sa fie langa tine mereu, vrei sa fie atat de aproape incat sa-i poti auzi fiecare bataie a inimii si esti suparat pe timp pentru ca exista si nu e niciodata destul pentru voi doi...

Vrei sa tipi cu toata puterea, vrei sa auda toti, vrei sa stie totata lumea, vrei sa stie mai ales el, vrei doar sa ii spui cat de mult il iubesti si i-o spui in fiecare zi...

...vrei doar sa-i multumesti pentru cele mai frumoase zile din viata ta…

Ciudat?!

Instabila, nervoasa, sarita de pe fix.
Am idei proaste, nu-mi place profilul stang al fetei mele si nu suport sa fiu privita din partea de jos.
Iubesc pozele, pantofii rosii- prostitutie totala, cum ii spune cineva-, si-mi place inghetata de vanilie.
Fac pe regizorul, stiu sa folosesc un aparat foto destul de bine si am idei marete cand vine vorba de asa ceva.
Imi place sa iau lucrurile importante in mainile mele si sa ajut la tot ce inseamna ingeniozitate pe moment.
Mananc multa ciocolata de la un timp, sunt obsedata de bratara verde care lumineaza noaptea, cea imprumutata de la Codrut, pe care trebuie sa i-o dau inapoi.
Imi plac lucrurile verzi. Am furat obsesia amaliei dupa turcoaz. Si nu pot sa dorm cu usa deschisa.
Sunt claustrofoba si mi-e teama sa stau pe un pod pentru ca stiu ca in orice moment as putea sa cad. Dar aici se mai discuta, mi-e mai putin frica atunci cand sunt cu el.
Sucul inghetat nu-mi place. Voi ii spuneti inghetata verde. E un lucru verde care nu-mi place.
Citesc destul de mult. Mai ales atunci cand sunt deprimata. Da, sunt al dracului de suparata, chiar si atunci cand nu e vina mea.
Sar la cearta. Asa, si?
Nu raspund mai niciodata la telefon. Uit lucruri. Mi-am pierdut aparatul foto. Am altul, nu e problema.
Vreau DSLR. Stiu ca n-am sa am niciodata unul.
Iubesc chestiutele mici. Sunt sensibila. Nimeni nu vede asta. Pot sa plang usor. Iubesc cuvintele frumoase. Am si eu cuvinte frumoase si suflet mare, dar am nevoie de o zi buna ca sa pot sa le imprastii.
Iubesc sa stau cu el, sa-i tin palmele lui intr-ale mele, sa ma joc cu manutele lui, sa ma uit pe furis la ochii lui verzi - e imposibil sa te poti uita continuu la ei. Frumusetea lor transforma totoul din jurul lor in ceva sters.- , iubesc sa stiu ca-i al meu, iubesc sa ii simt respiratia calduta si iubesc sa stau cu capusorul la pieptul lui, sa-i simt parfumul si sa-i aud bataile inimii. Iubesc lucrurile astea, iar restul nu mai conteaza.

Nu pot sa detest nimic acum, el nu-mi ofera sentimentul asta.

3 lucruri pe care le detest astazi.

- Sa ma cert cu el.
- Faptul ca toata lumea imi reproseaza cate ceva. Si cand spun toata lumea, inseamna TOATA lumea.
- si... ciocolata. O sa mi se faca rau intr-o buna zi.

Post scriptum pentru..

Tablou.
Post scriptum pentru el.
Am ramas profund mirata, de faptul ca..
Doamne, n-am cuvinte.
Am citit-o sora-mii, si, mica cum era a inceput sa planga.
Si ma uitam la ea, cum plangea si spunea: "Nu facea nimic altceva decat..ii placea de ea".

Si m-am simtit asa de ciudat. Vedeam prin ochii ei plini de lacrimi cum era atat de speriata si trista..

Extraordinar.

Multi au zis ca-mi fac singura reclama spunand asta; Dar nu e asa..
Nu fac decat sa arat lumii ca si astia mici, natarai cum sunt, inteleg..

Uneori chiar si mai bine decat noi..

Absent.

momentan îmi lipseşte o cafea în doi
şi ideea de legatura, conceptul de noi.
ştii..... e un pic prea multă comoditate
casa asta suferă de-o acută feminitate.
fii drăguţ, dacă se poate,
n-ai vrea să rămâi la noapte,
s-o schimbăm puţin ?
 

poate-am să-ţi acord un dans.
poate-un sărut, dar întâi suspans..
fii drăguţ, dacă se poate,
n-ai vrea să rămâi la noapte,
să ne-acompaniem câtva ?


momentan îmi lipseşte o cafea în doi,
ideea de legatură, conceptul de noi.
ştii.....periuţa mea de dinţi e un pic prea lejeră
şi-ar fii dispusă să împartă întreaga etajeră
cu-o periuţă efemeră.
fii drăguţ, dacă se poate..

Doamne, deci e cea mai tare poezie!

Multumesc enorm!

Si bineinteles, respect!

Tablou.

Mi-ar placea extrem de mult ca teatrul din tara asta sa nu mai fie atat de ratat, 

iar piesele sa fie in genul a ceea ce am scris eu aici..

Dedicata.

O postare in care nu exista nici un sentiment de-al meu.

Pura imaginatie, si, bineinteles, o muzica buna.

Mood: foarte bine.

Ce ascultam cand am scris asta: Insomnium-drawn to black.

Actul II

Teatrul infatiseaza camera cea mare a Laylei, un fel de hexagon din care se vad trei laturi. (...)La stanga, in scena, este o fereastra mare cu perdele pana in pamant, albe cu flori negre precum si o canapea de o persoana de un alb cremos. Pe peretele cel mare, care se vede cel mai bine, este o masa mica de doua persoane, o vaza inalta cu 7 lalele negre si un telefon cu fir cu receptorul pus in furca. Ea sta rezemata de usa, cu fata spre cineva. Il primeste in casa si tranteste usa dupa ea.

Afara e galagie, razele de soare inunda camera.

Scena I

Layla si Oriion stand la masa ei- tipete.

Layla:(cu capul in jos, incruntata):Ce cauti aici? Cu ce drept imi apari tu in fata, plin de indignare si pentru ce imi ceri asta?
Oriion: (Privind-o fix, cu buza de sus putin ridicata):Ce cautai si tu acum ceva timp.Nu-ti aduci aminte? Sau chiar ai trecut peste?
Layla: ( framantandu-si pumnii, gata sa explodeze.): Nu! NU-mi aduc aminte ! Nu-mi aduc aminte ce cautam, nu-mi aduc aminte decat ca tu imi retezai orice urma de speranta, imi acopereai orice raza de soare si-mi faceai viata un intuneric abisal. Nu am trecut peste, dar nici mult nu mai am..( Galagie de afara.)
Oriion: (aproape strigand): Cum sa uiti?! Cum sa spui asta despre mine? Cum de numai asta iti aduci aminte? Cum de nu ti-ai dat seama ca eu pe tine te cautam si eu pe tine te voiam si-ti opream orice avantare din teama de a nu te pierde?! Cum, Doamne, cum de esti atat de rea si de ce interpretezi totul asa?
Layla: ( se ridica, se intreapta spre geam, atinge cu varful degetelor materialul fin al draperiilor, prinde cu putere si.. Trage ! Perdeaua cade iar soarele patrunde in fiecare colt al camerei. Ochii ei verzi se micsorau iar obrajii rosii erau inundati de lacrimi.Se intoarce spre el si tipa.): Nu sunt rea, prostule! Nu interpretez in nici un fel si nu fac absolut nimic gresit! Nu fac decat sa te iubesc in continuare fara nici un raspuns, fara nici o farama de admiratie din partea ta. Asteptam, nu stii de cand asteptam inchisa in cacatul asta de camera, asteptam sa vii si sa cauti ce am cautat si eu atunci. Si uite ce-mi faci! Nu ma faci decat sa cred ca totul a fost in zadar. Ca mi-am omorat 2 ani din viata pentru nimic. Uite soarele! Il vezi? Il simti cum te arde? Asa ma ard pe mine cuvintele pe care le-ai spus. Incearca sa te uiti la el; iti va arde retina. Asa imi arzi tu toate sperantele acum. Uita-te la soare omule, uita-te la florile din vaza asta ! Le vezi cum stralucesc in lumina lui? Asa ar trebui si eu sa stalucesc sub aripa ta.  Sub imbratisarile tale. Dar eu nici macar nu am simtit gustul lucrurilor acestora. In schimb, am simtit cu atat de multa putere cuvintele tale ce-mi rupeau toate puterile si ma puneau in genunchi cum nimeni nu poate. Pentru ce? Pentru ce am rezistat atat? Pentru ca sa te vad acum, stand in fata mea, cu ochii inchisi si cu mainile pe masa, parca cersind ceva. In loc sa vii, sa ma strangi cu putere in brate si sa-mi spui ca ti-am lipsit.. Prost, foarte prost. ( galagie.)
Oriion: (Cu ochii mari de mirare, se ridica incet de pe scaun, si se indreapta spre ea.) : De ce vorbesti prostii? De ce nu ma lasi sa-ti spun un singur lucru, motivul pentru care am venit, si apoi sa ma injuri cat vrei?
Layla:( Fara nici o putere, se uita spre el): N-ai decat.
Oriion: Te iubesc. De asta am venit. Pentru ca te iubesc si nu mai rezist nici macar o clipa fara sa te am langa mine. Te iubesc cu tot ce sunt.. Si tare-as aprecia daca..

( Si-a cazut..)