Nu mai vreau cearta.
Inteleg ca ai grija de mine.
Atat de multa grija. Si-ti multumesc.
Doar ca as prefera sincer sa imi port de grija singura decat sa ne certam de fiecare data cand ti se pare ca am facut ceva gresit.
Nu pot sa cred ca mai sunt 2 saptamani si tu esti suparat pe mine.
Da' e ok. Asta e. Si tu ai zis, vinerea viitoare o sa fie ultima data cand o sa ma duci la massaro. :)
O sa am mai multa grija la alegerile mele, promit. Ti-am mai zis asta.
Pacat ca nu sunt atat de perspicace incat sa vad toate posibilitatile in momentul in care aleg sa fac ceva. Bine ca esti tu cel care face asta.
Si imi pare rau ca datorita faptului ca nu gandesc atat de mult risc sa dau peste anumiti oameni care nu ne fac bine.
Da' cel mai rau imi pare ca tu nu vezi decat posibilitatea in care eu "ti-am ascuns" faptul ca o anumita persoana va merge cu mine acasa.
Ce-o sa facem dupa ce pleci?
N-o sa ai incredere in mine deloc?
Si atunci la ce crezi tu c-o sa se ajunga?
Stii ce-a zis cineva pe timpul festului.. " daca cineva e gelos inseamna ca nu e sigur pe el, si crede ca exista cineva mai bun ca el."
NU EXISTA nimeni mai bun ca tine pentru mine.
Te rog sa intelegi asta. Si te rog sa nu te mai superi asa de tare.
Si daca ma gandesc mai bine, poate ca nici saptamana viitoare nu ar trebui sa ma duci tu la massaro. Ar trebui sa ma obisnuiesc cu ideea ca de acum o sa ma duc singura. Ai spus si tu asta la un moment dat, ca lumea trebuie sa se obisnuiasca fara tine cat timp inca esti acasa.
Incep sa ma doara o gramada de chestii.
Am blocat totul acum, pentru ca nu-mi mai dau seama ce imi face bine si ce nu.
http://www.youtube.com/watch?v=GSogzbyYeV8
vineri, 12 octombrie 2012
luni, 1 octombrie 2012
dragostea e un bonsai.
Nu cred in iubirile in care nu exista dorinta, si patima, si atractie.
Mi se par ori artificiale, ori chinuite si pe duca relatiile in care cei doi nu simt nevoia sa se atinga niciodata sau se ating doar din obligatie pentru ca, din cand in cand ii ajunge din urma fiziologia.
Multa vreme mi-a fost rusine sa cred una ca asta.
Mi se parea ca nu era de demnitatea mea sa consider "amorul" un ingredient insemnat al unei iubiri, cand conteaza, mai mult ca orice, visarea, ritmul comun al mintilor si puterea de a functiona impreuna.
Am vazut, in timp, ca iubirile in care cei doi nu tanjesc unul dupa altul, nu adorm fericiti si imbratisati si nu se trezesc bucurandu-se ca dau, in pat, peste trupul celuilalt atrofiaza incet-incet magia.
Putini oameni fericiti in relatiile lor sunt lesne de identificat. Pentru ca se saruta ori de cate ori au impresia ca nu ii vede nimeni, sau el ii saruta mana de fiecare data cand are ocazia si ii deschide portiera de la masina.
Nu, nu sunt cei care se saruta doar atunci cand ii vede lumea. Aceia sunt prefacutii care joaca rolul "noi avem o viata implinita, nu ca voi"..
Eu imi doresc o iubire mare, in care sa fim acelasi suflet.
Sa simtim ca ne atingem inimile atunci cand ne privim in ochi, si ca ne atingem sufletele cand ne imbratisam.
Sa nu mai stim de unde se termina trupul unuia si incepe al celuilalt, sa ne ghicim gandurile, sa ne fie sete unul de celalalt, sa ne pese de aceleasi lucruri, sa adormim sarutandu-ne si sa ne visam imbratisati atunci cand dormim imbratisati..
Imi doresc o iubire completa, asa cum ne dorim cu totii, dar din pacate unii nu mai au puterea sa caute sau macar sa astepte.
Si atunci se multumesc cu jumatati de masura, cu sferturi de viata, cu resturi de orgasm, cu firmituri de bucurie in doi.
Din fericire eu nu am obosit si am avut norocul sa gasesc ceva care sa ma faca intr-atat de fericita incat sa vreau mai mult de la relatia asta, si mai mult, si mai mult..
Mi se par ori artificiale, ori chinuite si pe duca relatiile in care cei doi nu simt nevoia sa se atinga niciodata sau se ating doar din obligatie pentru ca, din cand in cand ii ajunge din urma fiziologia.
Multa vreme mi-a fost rusine sa cred una ca asta.
Mi se parea ca nu era de demnitatea mea sa consider "amorul" un ingredient insemnat al unei iubiri, cand conteaza, mai mult ca orice, visarea, ritmul comun al mintilor si puterea de a functiona impreuna.
Am vazut, in timp, ca iubirile in care cei doi nu tanjesc unul dupa altul, nu adorm fericiti si imbratisati si nu se trezesc bucurandu-se ca dau, in pat, peste trupul celuilalt atrofiaza incet-incet magia.
Putini oameni fericiti in relatiile lor sunt lesne de identificat. Pentru ca se saruta ori de cate ori au impresia ca nu ii vede nimeni, sau el ii saruta mana de fiecare data cand are ocazia si ii deschide portiera de la masina.
Nu, nu sunt cei care se saruta doar atunci cand ii vede lumea. Aceia sunt prefacutii care joaca rolul "noi avem o viata implinita, nu ca voi"..
Eu imi doresc o iubire mare, in care sa fim acelasi suflet.
Sa simtim ca ne atingem inimile atunci cand ne privim in ochi, si ca ne atingem sufletele cand ne imbratisam.
Sa nu mai stim de unde se termina trupul unuia si incepe al celuilalt, sa ne ghicim gandurile, sa ne fie sete unul de celalalt, sa ne pese de aceleasi lucruri, sa adormim sarutandu-ne si sa ne visam imbratisati atunci cand dormim imbratisati..
Imi doresc o iubire completa, asa cum ne dorim cu totii, dar din pacate unii nu mai au puterea sa caute sau macar sa astepte.
Si atunci se multumesc cu jumatati de masura, cu sferturi de viata, cu resturi de orgasm, cu firmituri de bucurie in doi.
Din fericire eu nu am obosit si am avut norocul sa gasesc ceva care sa ma faca intr-atat de fericita incat sa vreau mai mult de la relatia asta, si mai mult, si mai mult..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)