Alcool si putina dragoste

Siempre me Quedara

Cateodata tinem anumite lucruri inchise in noi, si le lasam sa ne macine pe dinauntru.
Nu mai vreau sa pastrez gandurile doar pentru mine de teama de a nu ma respinge.
Nu mai vreau sa ma abtin.
Nu mai vreau nici macar sa te astept.
Vreau sa imi masezi umerii, sa ma mangai pe spate, sa imi faci inimioare din degete, sa te uiti insistent la mine, sa oftam amandoi doar din priviri, sa fii mandru de mine, si invers. Sa inchidem amandoi telefonul si sa ne uitam in gol, gandindu-ne la "capatul celalalt al firului".
Vreau sa iti fie dor, sa imi fie si mie. Acasa sa insemne pentru noi, orice loc in care suntem impreuna.
Vreau sa continui sa imi spui ca ai nevoie de mine, la fel cum am si eu de tine, si ca orice ne-am zice unul altuia ne doare. De bine, de rau, de..nimic. Sa iubim doar momentele in care suntem singuri, la fel de mult cum ne iubim unul pe altul.
Vreau totul de la tine.

Totul ar fi atat de usor daca nu te-as iubi in halul asta.

Te iubesc, in pula mea.

luni de fiere

-        A fost una dintre cele mai frumoase nopti din viata mea.

Am stiut indata ca aceasta fata va conta mai mult decat o simpla aventura.

Era atat de plina de farmec, de copilarie, de spirit incat te intrebai, potrivit formulei consacrate, cum de-ai putut sa iubesti pe cineva inaintea ei.

Toate cele anterioare pareau niste schite ale acesteia care va fi apoteza lor. Fara sa o cunosc, iubeam deja in ea iubirea pe care urma sa mi-o inspire.

Inca de la inceput, a fost pentru mine una dintre acele fiinte esentiale care te duc spre limite, pe cand celelalte, credem noi, nu ne vor scoate din noi niciodata.

Avea un aer nebunesc, era rautacioasa, gata de orice sa-mi placa, stralucea cu un fel de a se lasa in voia mea care in acelasi timp o facea d neatins si care ma rascolea.

Acea distanta subtila, careia ii atribuiam teluri extravagante, nu facea decat sa ma captiveze nelinistindu-ma. Ea dadea iubirii noastre un parfum de clandestitintate atat de rara azi.

Gustam complicitatea zorilor de zi, a oboselilor extreme, a situatiilor de toata jena, acea tresarire de a fi doar doi contra tuturor, contra obisnuintei care decupeaza viata intr-o bucata diurna si o bucata nocturna: astfel tineam de natura a doua lumi distincte, iar amantii care se desparteau dimineata nu erau cei care se intalnisera cu o seara inainte.

Toate diminetile, toate momentele cand se crapa de ziua si cand orasul se scutura si alunga ultimele ore de somn, noi le-am cunoscut.

 Pe la sfarsitul iernii, ea a plecat in vacanta. Fiecare ignora ce simtea celalalt pentru el, ici macar o data nu s-a formulat vreun “te iubesc”,

A-l pronunta inseamna sa inchizi aceasta uniune deloc premeditata intr-un soi de sentimente prea comune pentru starea care ne tinea sub farmecul ei.

Deci cu o marturisire ascunsa ne despartiram intr-o seara ploioasa in fata unei statii de taxi.

Si despartirea este o anticipare a rupturii pentru ca ne obisnuieste cu ideea ca poti trai fara celalalt.

Miracolul incetase de pe o zi pe alta. Nu mai stiam ce sa fac cu lungile mele nopti libere si ma ofeream voluntar la tot ce se ivea. Atatea ore pierdute pentru mine cu tot felul de prostii nu puteau fi pentru ea decat infinit de bogate.

Odata am prins-o la telefon; parea, cum se spune, ca se distreaza bine. Mimai si eu fericirea, victima a acelei nemiloase dezinvolturi care-I obliga pe amantii moderni sa considere suferinta drept o dizgratie si gelozia drept lipsa de educatie.

Admiteam cu greu ca absenta sa se traduca prin simtome diferite la oameni si ceream o aceeasi si vizibila durere pentru toti.

As fi vrut s-o stiu pe ea dramatic de disperat din cauza despartirii noastre, torturandu-se de suparare. Era cu putinta sa nu imi simta dorul?

Ma ingrozeam, blestemam cuplul care, cu mult inainte de a-ti da o siguranta, infasoara viata in jurul unei singure fiinte si te face dependent de cele mai mici capricii ale acesteia.

A iubi inseamna sa-I dau celuilelt, cu propriul meu consimtamant, o putere infinita asupra mea.

Cum de putusem sa contribui la propria mea distrugere?

Si stii ce mi-a spus ? Te las: aceasta incheiere se impotmoleste in clisee umaniste.

Cosoleaza-te in acest loc comun: sunt victorii care duc la un impas, tot asa cum sunt infrangeri care deschid cai noi. “

                                                                                                         Pascal Bruckner - Luni de fiere.

alter ego

si miroase a sange dulce, si a mort, si-a scortisoara.
ma ustura narile de la asta.
dar imi place.. imi intepeneste corpul, mintea..
imi intredeschide buzele si scoate dintii cu caninii prea mari la iveala.
ma zgarii singura. oricand.
prin somn, cand citesc, scriu sau dorm.
sunt lenesa si ma modelez dupa oameni, dar in mirosul asta de-abia daca ma pot modela dupa mine.
degeaba spatele meu se inconvoaie daca nu-mi pot stapani plamanii.
degeaba vad noapte daca torc pana si la cei ce-mi vor raul.
degeaba vad ca am blanita gri, cand ceilalti nu ma mangaie.
e greu,
dar asa e cand te joci de-a pisica.

Scarile teatrului de vara.

1.- Hai sa fumam o tigara.
-Ok; Unde?
- Nu stiu..
-Atunci lasa ca stiu eu.

2. - Iesi?
-Da.
-Unde ne vedem?
-La scari.
-Ok. acum vin.


Scarile.
Cate amintiri ascunse. Si cate secrete pastrate. Intr-un loc atat de vizibil, si de comun.
Te-ai gandit vreodata, necunoscutule, ca poate or sa se termine serile in care ne intalnim acolo?
Te-ai gandit vreodata ca poate o sa se termine definitiv?
Si ca o sa imi fie asa de dor de tine, si de noi?
Si ca o sa imi lipseasca tigarile fumate in graba?

Te-ai gandit, necunoscutule, ca pleci?
Da. te-ai gandit. Si nu te doare? Ca pe mine ma doare al naibii de tare.
Si te-ai gandit, necunoscutule, ca mi se face inima ca o stafida cand stiu ca mai e putin si..nu o sa te mai vad nici macar 2 minute?
Tii minte ca imi spuneai ca vrei sa facem atat de multe lucruri impreuna, si eu iti spuneam ca "avem timp"?
Si acum.. tu imi spui asta. Ca AVEM TIMP.
NUU! Nu avem, necunoscutule. N-am simtit cum a trecut timpul. Si e un an.. nu doua zile sau doua saptamani. Nici macar 2 luni nu sunt. Sunt, in pula mea, 12.
Si tu pleci.
E dureros, dar m-am cam obisnuit. Lumea pleaca. Tu oricum pleci mereu. Oricum te intorci inapoi.

Doar ca atat te rog. Inainte sa pleci, mai du-ma o data la scarile din fata teatrului de vara. Macar o tigara fumata impreuna; macar o data sa iti vad ochii in lumina felinarului. Macar o data sa ma ascund langa tine de faruri. Macar o data sa mai stam la o "vorba".



Hai, te astept sa vii sa ma iei.

Jocuri.

 Are mai mult efect daca asculti si asta.

Tarfa.
Hai sa ne jucam putin.
Leapsa? De-a baba oarba?

Ne jucam in casa sau in gradina din spate a teatrului?
Mai chemam pe cineva?
Hai, ca tu ii cunosti pe toti.
Ce proasta esti. Cateodata mi-e mila de tine. Te lasi calcata in picioare, dupa care te ridici.
De ce te plangi? Haha. Iti place. Stiiiu ca iti place. Ii acuzi pe toti de tot felul de lucruri, dar cand ne jucam esti in extaz.
Cateodata ai nevoie de un punct de sprijin, de putin ajutor, nu?
Si ce faci? Vii la mine.

De ce nu vrei sa ne jucam in gradina? Ti-e frica?
Atunci de ce nu iti era frica?
De ce nu tipi cand ti se intampla sa "pierzi" la jocurile alea?
De ce tipi doar cand esti cu mine? Crezi ca nu esti in siguranta cu mine si esti in siguranta cu ei?
Te "joci" cu toti.
Sau.. se joaca ei cu tine?
Ne jucam cu mingea? Nu? De ce?
Ti-e frica de minge? De ei de ce nu ti-e frica, tarfa?
Cu mine de ce nu vrei sa te dai in leagan?
Pentru ca iti aduci aminte de anumite lucruri?
Daca m-as juca si eu cu tine, asa cum te joci si tu cu ei?
Stii ca sunt mai puternic decat tine. Stii ca daca "din joaca" te-am prins de ambele maini, ai cazut la pamant.
Desi, proasto, eu am grija de tine.
Eu nu am sa te las sa "pierzi", si nici n-am sa iti dau vreo "porunca".
Jucam adevar sau provocare. Da..
Nu te speria, nu te provoc sa te ascunzi intr-un loc intunecat de unde sa vin si sa te.. iau.
Nici asta nu vrei sa joci, draga? Eiii, dar tu ce vrei sa joci?
de ce vrei sa pleci acasa? De la ei de acasa de ce nu vrei sa pleci? Te simti bine in mai multi?
Ca daca nu sare unu la tine, sa sara altu', nu?
Trist, draga mea. Trist. Si dureros as putea spune.

Imi pare rau, dar nu iti pot da drumul. Am promis ca n-am sa-ti dau niciodata drumul.
Doar ca, stii..
Tu n-ai stiut niciodata sa iti alegi partenerii. E ca la jocurile de noroc.
Daca nu stii sa fii smecher, iti cam aluneca treburile.

Imi pare rau, javra. Nu vroiam sa te fac sa plangi. Dar meriti.
Data viitoare sa nu te mai joci noaptea de-a baba oarba.





[ dupa o piesa de teatru care m-a speriat in adevaratul sens al cuvantului. n-am crezut in viata mea ca am sa ma tripez inca de la inceput, iar la final sa plang. ]

Set fire to the rain.

 Da click aici inainte de a citi.

Stand la cafea, undeva pe la 2 dimineata.
Era aprins doar becul de la hota, si vorbeam aproape in soapta. De parca ar fi fost mare cacat de ascuns..

 Prima inghititura:
-Si i-a zis ca innebuneste cand ma vede; si moare daca nu ma vede.
- Ciudat.. Mai trebuie zahar, nu crezi?
A doua:
-  nu ma doare decat inima gandindu-ma la cat de mult va suferi. Hai, bine, si putin cotul. Da, parca mai trebuie putin; da las-o asa, pot s-o beau cat de amara o fi. M-am obisnuit in ultima vreme..
Desi incep sa simt..
De fapt, sa nu mai simt.
Poate candva n-o sa ma mai doara nimic. Poate o sa devin de piatra.
 Si stii, stau cateodata si imi dau seama ca repulsia si sila ma fac stana de piatra.

Si am fost o proasta sa sufar cand peste tot exista schimbari.
Da' inca sufar;
Sufar de dorinta de a uita ce e dragostea.

Prea m-am saturat, sarutat, uitat, aruncat in bratele lui.
Prea ne-am intrat unul altuia.. pe sub piele.
Prea stim multe.

Prea ne-am iubit.


Penultima inghititura:
- Si stii ce i-as spune acum? Daca as mai da vreun ban pe.. el?
-mmmm..?
-"sufar din dragostea fata de tine care ma fute ca o nebuna si ma face sa imi caut nod in papura cand eu sunt doar fericita.";
- m-am inecat.

Ultima inghititura:
-Mda, doar ca nu mai are rost. In schim, am sa-i spun: cand o sa mai ai vreo portita stii unde ma gasesti; si roaga-te sa ma mai gasesti. Si gata.
- Atat?
-Da..
-Ce zici, vrei o tigara?
-Nu, poate ceva de baut.

[ Flavia, pentru tine am scris-o. Poate peste catva timp o sa iti placa mai mult decat iti place acum

Daca intelegi la ce ma refer.

Esti protagonista acum, dai o cafea pentru asta.]

Imi pare rau.

Asta e pentru tine. 

Sincer.
Imi pare rau ca, iarna trecuta m-am jucat.
Prea mult.
Si tu nu erai okay. Si eu nu imi dadeam seama.
Si te-a durut, la naiba. Si nu mi-ai spus, si nu mi-ai dat nici un semn;
Si ai stat si ai inghitit, si ai asteptat sa te modelez.
Iar eu prin TINE ma razbunam pe EL. Am fost un monstru. O scorpie.
Si tu nu faceai nimic..
Ba mai mult, imi spuneai ca ti-e dor de mine.Si mie imi era. Nu te-am mintit.
Nu te-am mintit niciodata. Iti spuneam ce gandeam, si tu la fel. Am avut incredere in tine.
Dar tu ai avut mai multa. Si considerai ca o merit.
Nu iti pasa de restul lumii.

Cat de frumos.
Ma tineai de manuta si jucam sotron. Mai tii minte?
Eram atat de fericita atunci. Si tu erai fericit datorita mie.
Cand m-ai luat in brate si m-ai invartit. Tii minte ca eram atat de marcata de chestia asta?
Tii minte cand EA iti spunea ca esti dependent de mine ca de tigara?

Tii minte cand ti-am cerut o tigara si mi-ai spus

"Te iubesc- maxim as putea spune."

Imi pare rau.

M-am ascuns aici;

Sa nu ma vezi acum.

Sa nu aflii ce simt acum.

Sa nu stii ca ma doare ca mi se intoarce roata.

Si ma doare indiferenta ta.

Dar sper ca intr-o zi sa citesti asta.

Si sa...

simti.

A ta, dragoste.

[ Aceasta poveste nu este a mea.
Sunt mai fericita decat atat.]

Mai perfect de atat nu se putea.

 Asculta asta in timp ce citesti.


"Oh, muritorilor!
Fugiti, caci e intotdeauna la 2 metri in spatele vostru, asteptand momentul.
Oh, naivilor!
Nu poti sa te ascunzi pentru totdeauna de sfarsit.
E acolo..

si asteapta...

Vrei sa-l invingem? Spune, dragoste, vrei asta?
Impreuna.
Impreuna putem.
nu te uita inainte, e acolo!
Nu te uita in spate, e si acolo! uita-te in sufletul meu, si ne vom salva."

Iti place sa te joci.

Cum vii, asa si pleci.
Da, de fiecare data pleci.
Stiu ca te intorci. Stiu ca sfarsitul nu e aproape.
Nu-l lasi sa fie aproape.
Esti ca un scut. Daaa, si mi-e bine asa.
Dar, mai poti?

Pentru ca daca tu poti, eu pot, si o sa fie dimineata intotdeauna pentru noi.
Diminetile noastre lenese. Diminetile noastre cu draperii cazute, cu aer inchis, diminetile in care ne cautam mainile prin asternuturi, si apoi mai atipim un sfert de clepsidra.
Fiindca eu nu fug, tu N-AI SA FUGI, si or sa fie diminetile noastre lente care ne iubesc pe amandoi, aproape la fel de mult cum le iubim noi pe ele.


Eu nu sunt lenesa. Dar, pot fi, asta daca ma inveti tu.

Mirosul tau somnoros,
Degetele noastre contopite,
Arta cu care ma
Saruti
Atingi
Iubesti
Nu le-as inlocui pentru nimic in lume.


 Si am pus punct. Pentru ca deja te inveti.
                                                                                                          



Later edit: Monstruletule, te mai astept pe la mine, sa stii.

Fever.

Prezinta-te.
Iubeste-ma in spatele scenei. Zambeste-mi dupa si asteapta sa te felicit.
Joaca-ti rolul. Stiu ca e greu. Stiu ca schimbi 2 masti, dar stiu ca te-ai obisnuit cu asta.
Te inteleg, stiu ca te-ai saturat.
Stiu ca nu ne simtim bine cand facem asta, dar..
Merge asa.
Stiu ca amandoi zambim de fiecare data cand vorbim la telefon, stiu ca vrei sa ma strangi in brate.
Stii ca vreau sa ne tinem de mana la infinit.

Iubeste-ma in gari, pe fuga. Prin statii de metrou, incet, prntru ca avem timp. 2 minute.
Iubeste-ma in parc, nu uita si de cafea.
Iubeste-ma la semafor si pe scarile rulante.

Iubeste-ma.
Nu diferit, ci exact asa cum m-ai obisnuit si pana acum.

Nu pot. Pur si simplu.

E involuntar tot ce fac.
Asa am invatat, si asa am crescut. si e greu, nu stiu de ce.
si am preluat lucruri de la voi, si m-am bucurat si am plans cu voi. m-am certat si mi s-au deschis mii de porti.
i-am gasit pe el, el, ea, ea, celalta ea, si pe ei.
am ras si am injurat, mult de tot.
am ramas fara bani, fara chei, fara telefon. am ramas fara lucruri importante.
dar am gasit mici bucurii, placeri, am dat de gustul lor. si poate ca sunt de mii de ori mai interesante si mai..
nu stiu, incep pur si simplu sa raman fara cuvinte.
simt cum ma macina pe dinauntru. bucatica cu bucatica.
si cea mai importanta bucatica s-a desprins deja. nu inteleg de ce, si cum.
o vreau inapoi. intelegeti va rog. nu sunt katie fara ea.
NU SUNT KATIE NICI FARA VOI.
nu frate, nu sunt.
imi tremura mainile scriind asta.
si nu stiu ce sa fac.
sa ma rup de tot, dau sa imi caut partile pierdute?
tu, te rog sa ma intelegi.
cu tine mi-am bagat si cu tine am plans de bucurie atunci cand eram praf la party-uri.
tu iti dai seama ce ai facut?

poveste miiica

Ma misc de parca as fi in reluare.
Doze mari de alcool in sange, si blocuri atat de inalte.
Ceata groasa, fum dens.
E atat de obositor. Nu am mers decat cinci minute pe tocurile astea, si ma simt ca si cum as fi mers ore intregi.
Fusta de piele se tot ridica de peste genunchi.
Si e frig. Al naibii de frig.
Geanta asta mica nu ma ajuta cu nimic. De ce s-or fi inventat oare? Imi trebuie una mare, in care sa pot sa arunc si-un palton, pentru noptile astea, in care nici nu stiu unde ma aflu. Eu sper ca ma indrept spre casa. Tomberoanele de aici nu le-am mai vazut. Poate s-au mutat vecinii.
Revenind la genti. A mea are un os, cu care se deschide. Si s-a blocat, la naiba!
N-am nimic in ea, doua bacnote de 10 lei, un telefon, pudra, rujul, o clama de prins parul si 4 tigari.
O sa moara bateria in maxim 10 minute. Asta e. Oricum nu am cum sa vad ce tastez.
MI se impaianjeneste vederea. Si ma doare capul. Si peretii blocurilor sunt din ce in ce mai reci.
Unde naiba ma aflu?
Ce naiba am facut acum 2 ore?
Cu cine mi-am petrecut seara? Si voi, ceilalti? Unde sunteti? De ce cacat nu ma suna nimeni?! De ce nu se mai aprinde? Si bricheta unde dracu e?
Ah, e in sutien. Ce am sa ma fac dupa ce or sa mi se termine tigarile? Si daca o sa inceapa sa ploua? Unde dracu' o sa ma duc?

Nu-mi plac farurile. De ce se apropie de mine?!
Ah, Matei, tu erai.
Ma duci pana acasa te rog?
Nu, nu stiu unde stau. Pe langa gara. Adica eu cred ca e langa gara. Sau nu, langa parc. Dar parcul e langa gara, nu?
Hai, mai bine nu ma du acasa. Du-ma la o cafea, te rog. Hai ca nu e departe de casa mea. Si parca mai aveam bani. Uite, ti-i dau acum.
Ah, iar nu mi se deschide geanta. Futu-i.
Gata, ia de aici, hai ca iti fac si tie cinste.
Chiar daca n-am voie sa beau cafea. Nu. Sunt bolnava, stii? Era sa mor acum doua zile.
Iau antibiotice. dar e okay.
Nuuuuu! Nu ma du acasa. Nu vezi in ce hal arat? Lasa-ma macar sa ma aranjez, sa ma machiez. Mai dureaza pana ajungem?

Stii, e un noroc ca m-ai gasit.
Putem sa dorm pe strazi in seara asta. Acolo, langa tomberoanele alea. Multumesc mult.
Hai, nu iti mai sterge obrazul. Te-am pupat doar.
Multumesc pentru plimbare, dar sigur nu vrei sa mergem la cafea?
Ah, cat e ceasul?
Iar am intarziat. Iar o sa adorm in fusta.


Si m-a luat in brate, m-a scos din masina si m-a dus pana in fata usii.
Nu vedeam si nu intelegeam mai nimic. Ma simteam atat de grea, abia de ma puteam tine pe picioare.
M-a pupat si m-a lasat acolo.

Am inceput sa plang dupa. Si imi era si mai frig. Si ma durea mai tare capul.
Noroc de Andreea ca m-a asteptat pana la ora asta.
S-a speriat.
Macar ea ma iubeste.

Un monstru. Amestec de 4 persoane.

4 oameni. diferiti unul de altul. si totusi, impreuna, absolut perfecti.
era scund si inalt, blond nisipiu, brunet, saten. ochii lui erau albastrii, verzi, caprui si negrii.

Aproape ca uitasem.
Imi aminteam doar vag sentimentul, un amestec de mirosuri si priviri ascunse.
Dar am resimtit. Am avut din nou goluri in stomac.
Am fixat ceea ce era dezbinat si pe deasupra, am invatat si cateva lucruri noi.
Ma prindea cu o singura mana. De jos, de sub genunchi. Si ma ridica in brate.
Imi dadea drumul, isi punea doua degete pe gatul meu, exact ca si cum mi-ar fi luat pulsul. Si ma pupa.
Cu cealalta mana imi tinea capul intr-un mod ciudat. Era o combinatie intre a ma vedea si a ma ascunde de ochii lui.
Avea o mana perfecta. M-a prins de gat, exact ca si cum ar fi vrut sa ma sufoce.
Ma pupa.
Nu imi dadea drumul din stransoarea gatului. Ma dezlipea de buzele lui, imi lasa doar doua secunde sa ma uit la el, ma lasa sa incerc sa respir. Degeaba, nu aveam cum. Simteam cum raman fara aer. Tineam buzele intredeschise, si ma chinuiam. Se simtea bine.

Cate pupile dilatate, cate zambete, atingeri, si fumuri am vazut in acea zi.

Ego.

Era dimineata ei.
Isi aranja parul, se facea frumoasa.
Isi dorea atat de mult sa redevina ce era acum nu mult timp.
Acea persoana dupa care lumea murea. Omul pe care ei voiau sa-l vada in fiecare dimineata, jos, la cafea.
Degeaba incerca sa repare greselile.
M-am gandit mult la ea. Daca nu ar fi facut acel mic pasulet, prin care sa darame tot ce era cladit intr-o perioada indelungata.
Pana si mie imi e dor de ea, asa cum am cunoscut-o in septembrie.

Continua sa se uite in oglinda. Nu se recunoaste.
Poate pata de culoare albastra din coltul ochiului o face diferita. Sau poate ochii de pisica.
Degeaba iti aduci aminte acum, draga mea. Tu mereu iti dai seama de lucrurile pe care le faci, dupa ce le gresesti. Si nu e nici un lucru pe care sa-l fi facut perfect pana acum.
Si, okay, hai sa nu exageram. Stiu ca nu exista perfectiune. Dar caut-o.
Si inca ceva. Nu ai fost destul de rea atunci cand era nevoie. Stiu ca ti se spune ca esti scorpie. Stiu. Dar nu esti destul de scorpie. De asta ai primit o "palma peste fata" acum.
Data viitoare, sa nu mai accepti asta.
Ai crescut psihic. Esti in stare sa dai si tu inapoi. Inzecit chiar.

Nimeni nu te calca in picioare.
Nimeni.


Sa tii minte asta.

Franturi de ganduri.

"ma bucur ca am batut atata drum sa va vad pe voi si sa te vad pe tine la 2 noaptea cat esti de frumoasa."
"esti frumoasa azi."
"femeie, ai niste buze atat de hot"
"ai o fata perfecta, se imbina atat de bine cu masca"

Magic Fest

Maine!
SUCEAVAAAAAAAAAA!

Can't wait!
just can't.

Noapte si o tigara fumata in graba.

e ora 01:36.

n-am mai postat de foarte mult timp si asta nu-mi place deloc.
am avut momente in care, spre exemplu eram in fata oglinzii si imi treceau prin minte franturi de fraze pe care le gaseam in carti, sau in cine stie ce melodie.
ma chinuiam sa le retin, sa le pun intr-o cutiuta acolo, in capul meu si cand gasesc vreo portita, sa intru si sa le scriu.
degeaba.
am uitat tot.

in schimb azi, in timp ce eram la repetitii, vorbeam cu Maria despre corpuri.
si imi spunea cat e de bine ca sunt inalta, si cacaturi.
dar de fapt nu e asa.

ma uit de foarte multe ori la ce prefera un EL la o fata.
maini mici si firave, pe care sa le cuprinda in mainile lor mari, sa le ofere senzatia de putere.
maini moi, fine ca de pisica, cu unghii colorate in rosu, negru sau roz pal.
vor corpuri mici, slabute, pe care atunci cand le cuprind in brate sa simta cum se scurg, sa simta fiecare vertebra si vor gatul mic, pe care sa-l simta incercand sa se aseze pe umarul lor.
vor fete mici de statura, care sa se uite la ei cu capul usor inclinat in sus, carora sa le ciufuleasca parul doar formand un unghi de maxim 90 de grade, si vor sa le vada nasul mititel cum se stramba.
vor sa le vada buzele subtiri si umerii cum se onduiesc intr-un dans aproape perfect.
pentru ca nu vor perfectiune, pentru ca perfectiunea se gaseste in lucrurile imperfecte.
se gaseste in picioare care merg putin sui, in ochiul drept care aproape se inchide in momentul in care razi cu putere.
in momentul in care ridici putin buza superioara incercand sa iti exprimi neplacerea.
vor acel "mmm" fals inainte de a spune ca "e frumoasa melodia" dar de fapt nu e.
nu vor sa te vada "tencuita" sau cu cine stie ce hainuta "draguta" pe care ti-ai cumparat-o din nustiu ce magazin de firma. nu conteaza asta.
vor sa vada o haina care te prinde bine, si sunt atenti la cele mai mici detalii, chiar daca nu iti spun
or sa observe daca ai facut putina "burtica" dupa ce ai venit din "vacanta".
si nu o sa-ti spuna.
sau daca or sa o faca, aceea va fi o remarca rautacioasa, doar ca sa iti vada privirea nevinovata spunand "hai ca nu se observa asa tare", sau "promit ca o sa remediez asta".
vor sa te vada cum , dupa ce ai o zi obositoare, devii irascibila incercand sa adormi si nu or sa te lase.
se enerveaza cand te intorci cu spatele la ei, incercand sa adormi, si or sa incerce sa te pupe pana  te trezesti din nou.
iti spun lucruri frumoase, si mor de ciuda cand vad ca nu iti pasa.

si totusi, te iubesc asa de mult. toti.
pentru ca esti o EA, pentru ca esti in stare sa faci lucruri pe care ei nu sunt in stare sa le faca;
si mai ales, pentru ca stii sa ii linistesti atunci cand chiar au nevoie. 

dragoste urbana.

Incepe sa-mi fie rusine de atata singuratate.
Cate luni sunt de cand nu sunt oficial impreuna cu cineva?
am fost, si sunt si eu o haimana derutata la sfarsitul unui secol amar.
pe la colturi de strazi, prin pub-uri, pe la petreceri. peste tot.

orasul asta e destul de mare si-si merita numele. BACAU!

din sevele lui izbucnesc lighioane de hartie si foc.



umbla o primavara despletita pe strazi.
hai sa aruncam cu pietre-n ea.
m-am cam saturat de alternanta asta frig-caldura-friiiig-caldura.

cand e frig, mie-mi este cel mai frig. cand e cald, mie-mi este cel mai cald. locul asta cine l-a ales?


vei ajunge si tu o zdreanta ilustra, un maieu intins la uscat in carligele clipei.

dimineata. soare.
ma trezea cu un sarut lipicios;

-mi-ar fi placut sa fii tu primul prieten din viata mea.
-vreau sa beau. sa ma-mbat.

sunt perna fiecarui cap frumos in tristete.


dragostea noastra ar putea sa incapa intr-o haina gaurita de moliii.
da, nimic mai mincinos decat un scop precis.


cum oare sa ne iubim daca ne ferim pana si de atingerile psihice?!

vine curand si momentul cand nimeni nu ne va mai oferi ceva de baut. si ce ai sa faci?



Stii tu ce inseamna sa fii prima tigara pe care somnoros Dumnezeu o scoate din pachet dimineata?

Caci in fata unei femei care doarme, toate armele fac stanga-mprejur.
ma poti invidia oricand. chiar daca n-am murit.

cimitirele nu asediaza niciodata orase.

Schimbare.

Cateodata simt ca fac unele lucruri prost.
Ca poate nu ar trebui sa spun acel lucru, sau sa fac acel gest.

Si totusi; am schimbat multa lume.
Datorita tie.

Daca tu, la randul tau, nu imi aratai ce e corect si ce nu, poate ca acum pe putin 5 persoane riscau sa ajunga niste lepre.
Ar trebui sa vina sa iti multumeasca tie; nu mie.
Toti sunt bucatele din tine, si hai sa zicem, din mine.
Acum le plac multe lucruri care ne plac si noua. Sau ne placeau;
Asculta ce ascultam noi;
Gandesc la fel ca noi.

Iubesc sa ii vad. Sa le explic anumite lucruri.
Imi aduc aminte de mine la inceput.




















Tu mai stii cum eram la inceput?

Special one.

Bitches don't know 'bout my hammer.

.Cubic.

Sunt un om perfect capabil de absolut orice!
-doar sunt femeie, ce dracu’?-
Trebuie doar să-mi doresc și obțin.


Mai învăț și eu câte ceva…

În viață avem oameni pe care-i adorăm. Că așa ni s-a pus nouă pata.
Și lor le înghițim mizeriile, călcatul pe cap, stările proaste, pms-urile, zilele de nesomn, glumele nesărate…
 pen’că, după cum spuneam, îi adorăm.
Ei sunt conștienți de asta și noi suntem conștienți de locul nostru, dar fiecare se complace în situație – la final e o stare de bine… sau măcar iluzia ei.
Ăla de e adorat știe că oricât întinde coarda și se fâțâie cu preșul, celălalt va fi prezent la apel, iertându-i micile reacții convulsive de spume și nervi. Ba, nici nu trebe să-și ceară iertare.

Se consideră, pe o scară ierarhică a junglei sociale, că ăla de le înghite e mai slab. 




 ***mie-mi plac paradoxurile și-mi plac și paharele pline sau golite pe un gâtlej însetat***

 Cu cât adori mai mult, cu atât accepți mai multe și inversul se aplică. Adică, spuneți cu mine, cu cât scade intensitatea sentimentului de adorație, cu atât te slăbești din strânsoarea tălpii pe gât.

Paradoxul e că în urma acestui proces de eliberare nu mai rămâne nimic. Fiecare-și ia catrafusele și se cară departe ca să-și lingă rănile. Fiecare se victimizează în propriul colț, deși uită că atât cât fost, a fost datorită sau din cauza acordului tacit dintre cei doi.
Aici mai vine o teorie de a mea cum că într-o relație sunt doi oameni (nu mă refer la orgiile emoționale de prietenii de grup) și că dacă unuia i se taie de celălalt și vrea să se care din viața lui, celălalt ar trebui să-i înfigă o scobitoare în ochi. (Eu am ochelari de vedere, alminteri aș avea scobitori suficiente cât pentru o nuntă tradițională cu sarmale). Uite-așa te trezești într-o dimineață că ăla de lângă tine e urât, prost și face cafeaua prea amară și te cari. Pace ție!

Și ca să fiu sinceră, mie-mi convine mai mult rolul de adorată, eu fiind mereu însetată de atenție. Asta nu înseamnă că sufăr mai puțin, dar măcar sunt mai sus c-o treaptă pe acea scară ierarhică inexistentă, de fapt (doar în capul meu analitic) și asta-mi mângâie cumva orgoliul nemăsurat.
Uite, mă pot atinge astfel de melodii și fără să le aplic imaginativ pe cine știe cine.
Hai mă că se poate.




Să tot citeşti cărţi cu politicieni dimineaţa.

Tipic

[sunet de brichetă]
[alt sunet de brichetă]

[primul fum]
-Şi n-a vrut să mai meargă cu el nicăieri.
-Păi de ce? Nu zicea că e totul bine între ei?
-Ba da [al doilea fum] dar s-a răzgândit, probabil [suflă fumul]. Oricum, e proastă.
-Ştiu. Chiar e proastă.
[moment de tăcere. Încă trei fumuri de fiecare]

-Auzi, facem o cafea?
-Facem. Tu o faci, de fapt.
[Fum]
-Păi normal, [râde] cine face cafeaua în casa asta?
-Aşa mă gândeam şi eu! [râde]
[pune apă la încălzit, mai ia două fumuri]

-Azi ieşim în oraş?
[Fum]
-Vrei?
[Fum]
-Da.
-Bine.
[Fum]

[Fierbe apa. Ultimele două fumuri]
-Poţi să faci cerculeţe?
-Nu.
[Sting ţigările. Sfârşit]

Rise and shine!

Sunt un dezastru dimineața. Plâng din orice. Mă emoționează soarele de după draperie și tot ce se întâmplă dincolo de geam. Mă răsfăț cu un mic dejun la pat, preparat din mailuri proaspete și sms-uri condimentate. Am întotdeauna un invitat la masă. Astăzi am mâncat cu Charlie Mc Donnel. Mâine e programat García Márquez, poimâine madame Corondan. Unii oameni au atât de multe de spus încât mi-aș dori să fie dimineață toată ziua. La desert mă îndulcesc cu un shake de love on the run, days go by și all I need....fiindcă ziua se începe cu VH1. Au un playlist care pur și simplu te dă jos din pat. Te invită să trăiești.

     Îmi periez dințișorii, verific to do list și zâmbesc fresh pozelor de pe raft. Tind să spun în continuu te iubesc.Oricui.

     Te pup, trebuie să ajung la liceu. Mi-e dor de echipa mea, avem de la 8 ore și avem o gramada de treaba.

     Tu ce ai în plan pentru astăzi? Ai văzut că e aproape primăvară? Mă scoți la o cafea ? Sau ieșim la o sesiune foto? Nu ne-am dat încă nici în mașinuțe anul ăsta! Poate împărțim și-o vată de zahăr, dar asta înseamnă să fiu lipicioasă și n-o să te mai dezprinzi de mine. Te-am avertizat! Oricum...sună-mă!:*

     Fă un test. Te provoc. Trezește-te devreme mâine dimineață :)

Cate corpuri calde si adormite.

Intră și pleacă din viața ta mii de oameni. Mici, mari, urâți, frumoși, tăcuți, zgomotoși, lideri, robi, noncomformiști, clasici. Figuri aparte, intenții ascunse, cuvinte ispititoare.

     Intră și pleacă din viața ta oameni prin care trăiești. Oameni pe care îi cauți cu ochii închiși dimineața în așternuturi, oameni pe care ai învățat să îi respiri.

     Unii stau câteva secunde și te tulbură cu prezența lor ca o furtună de nisip pe plajă, în ultima zi de vacanță. Alții rămân intenționat ani întregi în preajma ta, să îți poarte de grijă, dar fără efect. Am fost setați în așa fel încât niciodată nu avem porturi deschise spre emoții voluntare, noi gonim de nebuni după oameni pentru care nu contăm. Ne legăm sufletește de siluete de gheață, ne stoarcem de energie încercând topirea lor, dar sfârșim extenuați, devenid invizibili. Când afecțiunea vine doar dintr-o singură parte durerea se dublează.

    Ești o gară imensă. Intră și pleacă din viața ta mii de oameni. Unii se opresc să te întrebe direcțiile, alții se lovesc de tine în fuga lor spre linii. Poate nu o să îi mai întâlnești niciodată, dar imaginea lor te va urmări mult timp după. Nu îți epuiza puterea urând pe cineva. Nu răspunde lucrurilor minore cu răceală, nu răspunde afecțiunii cu indiferență. Am întâlnit oameni care asta au primit și crede-mă, îi pot eticheta drept cei mai nefericiți oameni din lume.

    Unii oameni te vor impresiona, alții te vor lăsa rece. Unii o să aducă întotdeauna cele mai bune povești la cafea. De alții o să prinzi un drag uriaș și o să-i vrei acasă la pachet ca pe un desert delicios. Unii se vor îndrăgosti de tine, de alții o să te îndrăgostești tu. Unora o să le dai drumul.

   Se spune că înâlnești de-a lungul anilor mii de fețe. Unele îți vor aduce un zâmbet instant ori de câte ori își vor face apariția, altele te vor plictisi teribil. Ține ochii larg deschiși. Nu lăsa să-ți scape niciun chip. Continuitatea cărții vine din personajele noi.