duminică, 23 septembrie 2012

punct. virgula

Inspir si expir.
Imi simt plamanii plini pana la refuz.

Ce ai draga de fumezi ca trenul? Iar esti stresata?

Sa stii si tu ca nu fumez ca trenul doar cand sunt stresata. Nu te mai da atat de interesanta ca nu esti.

Iar trebuie sa-ti aduc aminte ca nu tu esti aia care le stie pe toate? Eu sunt aia care stie tot despre tine. tu abia daca iti mai aduci aminte ce-a fost ieri.

asa, si? eu sunt aia care te face pe tine sa stii tot. ca daca n-as fi eu, tu nici macar n-ai mai exista.

stii ceva? ia nu te mai certa cu mine ca n-are rost. sau vrei sa dau drumul unor amintiri pe care tu incerci sa le blochezi? sau vrei sa te las mai mult sa te gandesti la viitor?

termina-te.

stii ca te-ar durea, nu? de ce ma provoci? hai, mai aprinde-ti o tigara, e ok. poate la urmatoarea o sa ti se faca rau. desi o sa ai nevoie, ca am chef sa ma joc cu tine.

am zis sa te opresti. stii ca ma doare.

ah, te doare? hai, lasa trecutu, hai sa ne gandim amandoua la, hai sa zicem, 1 noiembrie.

de ce 1? de ce noiembrie?

 ca sa nu te distrug din prima cu 26 octombrie, de aia. ti-am zis doar ca vreau sa ma joc cu tine.

serios, termina ca ma doare. esti de cacat cand faci asta, parca n-ai tine cu mine.

sa tin cu tine? de ce?

cum adica de ce? pentru ca tu asta trebuie sa faci. am impresia ca esti cam defecta, draga mea. daca as putea scapa de tine, as fi poate mult mai fericita.

de ce sa tin cu tine, cand din cauza ta nu pot sta linistita? ca tu dormi, si eu trebuie sa am grija de vise si in paralel sa ma gadesc la problemele si toate durerile tale? ca tu nu trebuie sa ma vezi pe mine ca fac asta si tu trebuie sa te odihnesti. si pe langa faptul ca eu lucrez si cand tu stai degeaba, cand esti treaza te gandesti si tu la acelasi lucru. si stii ce trebuie sa fac eu? sa fiu prezenta si sa te linistesc atunci cand te ia cu paranoia. si sa ma lupt cu tine ca sa te calmezi.

doar stii ca nu vreau asta..

nu vrei draga mea. da o faci. si-ti iese atat de bine. am ajuns sa imi fie frica sa gandesc si pentru tine, pentru ca ti-am luat tot, de la cel mai mare sentiment  pana la cel mai mic fior pe sirea sprinarii.
si tu incerci sa nu te gandesti la faptul ca dragostea ta pleaca. da eu o fac, in pula mea. si stii cat doare? ah, nu, nu stii. pt ca eu te salvez pe tine de la durerea asta, ca daca ai avea-o, pe langa psihic te-ar durea si fizic. si stii cum te-ai simti? ca si cum ai fi pe cale de descompunere. si eu lupt singura, ca sa te protejez.
da' sa te vad dupa ce pleaca. sa te vad cum rezisti, ca eu sunt obisnuita cu durerea, da tu nu. si atunci stii ce-ai sa faci? ai sa ma distrugi pe mine pentru ca pe tine te-ai distrus de mult.
si te urasc, pentru ca nu stiu ce-o sa ramana din noi.
si stii, poate ca am sa te iert vreodata pentru asta, da vreau sa vad cum o sa ma ajuti si tu pe mine sa ma refac pana o sa ti se intoarca dragostea acasa.
adu-ti aminte, nu ti-a cerut decat sa-l iubesti pana se intoarce.
sa te vad cat esti de puternica.

opreste-te, te implor

okok, ti-am zis ca ma joc. si intelege-ma si tu, eu nu am cui sa ma descarc. tu vii la mine dar eu la tine nu ma pot intoarce. considera asta ca pe un exemplu de "eu tin cu tine". ca te intep putin si exact atat cat trebuie ca sa te mai trezesti si tu din starea asta de "mi-e bine acum, vad eu cum ma descurc mai tarziu" si sa incerci MACAR sa acumulezi inca 2-3 momente de "fericire pura" asa cum le zice el. poate alea te fac sa-ti mai revii din sevraj dupa ce pleaca. hai, baga-te la somn. promit ca o sa visezi frumos in seara asta. am impresia ca te-am epuizat cam mult.


eu, tu, adica noi.
adica, ma rog.













nimic

eu l'am vazut asearacum se uita la tine..si daca chiar nu tinea la tine...nu risca atat de mult..a facut multe chestii care v-ar fi putu da de gol usor..doar pentru ca nu se putea abtine..pentru ca uneori .cand iubesti pe cineva nu te multumesti doar cu privitul..
mda.. nu prea vrei sa intri in discutii cu mine cand e vorba de iubire..am trecut prin foarte multe chestii chiar daca sunt eu mica si baietoasa si mai imatura.. la partea asta ...chiar..mam maturizat poate mai mult decat mias fi dorit ..asa ca ai incredere in ce'ti spun ..pentru ca el ..ca si tine e foarte usor de citit..cel putin pentru mine..si mai ales pentru ca stiu .. va sclipesc ochii la amandoi atunci cand va uitati unul la altul..si brusc ..atunci cand esti tu sau el in camera ..nu mai faceti lucrurl pe care il faceati inainte doar pentru ca trebuie facut.. il faceti pentru voi ..el pentru tine si tu pentru el..e.....si asta tio pot spune pentru ca am fost la repetitii cu voi ..
oricum ..i-au sclipit ochii cand a spus "katie e febletea mea " si ia aparut un zambet din ala de om mandru pe fata ..
Raluca Mihail: deci
Raluca Mihail is typing...
Raluca Mihail: omu asta clar te iubeste

miercuri, 5 septembrie 2012

Ce mi se intampla?

Merge foarte bine cu asta.


In fiecare seara e la fel. Mi-e frica de intuneric. Mi-e frica de singuratate.
Mi-e frica pana si de mine.
As vrea sa adorm. Pur si simplu. Si sa ma trezesc dimineata fericita si plina de energie.
Si sa am chef de orice.
Dar bineinteles ca nu se poate.
Ma asez in pat, inchid becul, aprind veioza, in fiecare seara are o nuanta de albastru diferita.
Incep sa ma gandesc la mii de lucruri. Imi aduc aminte de greseli, de lucrurile nerezolvate si de toate problemele.
Incerc sa ma gandesc la lucrurile frumoase. Auto-sugestie. Asa se numeste.
Sau legea atractiei. Si pe ea incerc s-o folosesc.
Incepe sa-mi bata inima din ce in ce mai tare, mi se formeaza un gol in stomac si imi pocneste capul.
E ca si cum in gand ai incerca sa spui Tatal Nostru si cu voce tare ai recita Catelus cu parul cret.
Si simt cum innebunesc.
15                                       34        70                                  56                          342
                  46                09                                                                      144
       76                    89                               1             80                                                 51

Am ajuns ca spre seara sa urasc oamenii.
Sa simt ca am nevoie de o camera goala, preferabil de o singura culoare si de niste vopsea.
Cred ca m-as distra de minune. Nu as vrea sa stau degeaba acolo si sa vegetez. Mi-as face mai mult rau.
Si aici e paradoxul. Am nevoie de oameni ca sa uit. Dar n-am nevoie de ei pentru ca ma dezgusta.

                           - Hai, iesi?
                            - N-am chef.
                          - Bineinteles, niciodata n-ai chef de noi.
                           - Asa e. De voi.


Eu detestam singuratatea. Si uram linistea. Si iubeam noptile. Si mi-era frica de dimineti. Pentru ca aduceau cu ele mai multe probleme.
Mi-e frica sa nu innebunesc. E un sentiment terifiant care trece rapid prin sira spinarii lasand in urma ace minuscule care ma inteapa. Si ajung in varful degetelor si ma furnica.
Problema e alta.
Mi-am dat seama ca iubesc noptile doar cand sunt cu el.
Mi-am dat seama ca lumea poate sa fie cum vrea ea doar cand sunt cu el.
Mi-am dat seama ca mi-ar reveni energia si as fi fericita doar daca as sta cu el.
Nu m-ar deranja nuantele acelea de albastru decat daca as sta cu el.
As uita de toate problemele doar daca as sta cu el.

Intrebarea este, bineinteles, alta. Intrebarile de fapt.
Ce fac atunci cand n-o sa mai pot sta cu el?
Se schimba lumea sau ma schimb eu?
O sa rezist?
Si mai presus de toate, o s-o iau razna?

Nu stiu daca am nevoie de un raspuns.
La fel cum spunea si Nostradamus, "oamenii nu ar trebui sa-si stie viitorul, alminteri cu totii se vor sinucide".


P.S. Cred ca am ajuns sa te iubesc in halul ala de tare incat nu stiu ce o sa ma fac fara tine.