Dedicatie.

"Tu esti goala pe dinauntru.
Nu ai pic de sentiment, nu reactionezi in niciun fel cand avem probleme si nu te emotioneaza nimic.
Esti smechera si joci pe degete. Ai planurile tale puse foarte bine la punct si te ghidezi dupa alea.
Lasa ca o sa-ti vina si tie timpu. Nu esti recunoscatoare. O sa vezi si tu ca am avut dreptate.
Ca nici cu tine nu esti sincera."

Tu m-ai invatat sa fiu asa. Din cauza ta ma lasa rece aproximativ totul. Nu mi-ai cerut recunostinta. O am, doar ca n-o vezi tu. De jucat pe degete, joci si tu, draga mea. De la tine am invatat si asta. In ultima vreme te-am studiat foarte mult. Si cu cel mai mare drag iti spun ca, semanam extraordinar de tare. Doar ca eu sunt mai puternica. Si nu ascund chestia asta la fel cum o faci tu. Si eu nu calc in picioare oameni. Tu o faci. Si de la tine, draga, am invatat ca orgoliul este cel mai important.
Si poate ca nu m-ai vazut nici tu plangand. Decat atunci cand eram mica. Dar sa stii ca in interiorul meu sfasii tot. Si tu ai impresia ca nu imi pasa. De fata cu tine nu imi pasa, caci pe ceilalti ii tratez altfel. Sunt oameni pe care ii iubesc mai mult decat pe mine. Si le arat asta.
 tie de ce sa iti arat ce simt?
Am incercat de cateva ori, si au fost singurele momente in care ai fost de gheata.
Ca-n rest, nu-i asa, esti sensibila..
Am planuri puse la punct. Asa e.. Planuri pe care nimeni nu crede ca le fac. Dar sunt minutioase si pana si timpul e stabilit. Numai ca tu habar nu ai care sunt alea. Vorbesti asa, numai ca ti-ai dat tu seama ca daca e sa fac ceva, il fac dupa care afli tu.
Sunt foarte sincera cu mine, si stricta, si perfectionista as putea spune. Doar ca tu nu ai stat niciodata cu mine ca sa vezi asta.
O sa-mi vina timpul. Si aici ai dreptate, doar ca o sa-mi vina timpul sa iti arat ca toate ideile tale despre mine nu sunt altceva decat niste etichete care nu-si au rostul..
Dar pana atunci te las, e ok. indur. Nu o sa iti arat nici acum ca ma doare.
eu sunt cea vinovata, eu sunt aia rea.

Dar tine minte un singur lucru te rog, aproape tot ce stiu de la tine am invatat. si suntem la fel. exact ca doua picaturi de apa.





O sa citesti asta, sunt sigura.
Mereu citesti pe ascuns si nu imi spui.

N-ai simtit-o?

Nu imi mai este ciudat sa ma gandesc la faptul ca relatia asta o sa se raceasca. Pentru ca nu e asa.
Si poate ca nu o sa uitam tot.
Si ai promis ca nu o sa se intample asta, ai avut dreptate.
Si parca nu imi mai e frica.
Si te-am vazut, si mi-am dat seama ca nu e asa,si ca a fost doar ce imi imaginam eu.
Niste scenarii, sau niste idei care poate de dor, si de teama am ajuns sa le creez..

Doar ca am fost absurda. Si n-am vazut, si n-am simtit, si NU s-au schimbat "extrem de multe lucruri intr-un timp foarte scurt".
Inca mai este acelasi dor. Daca nu, poate si mai mare.
Discutiile aproape interminabile NU s-au limitat la niste discutii de 2 minute in care nu spunem altceva decat ca suntem obositi, sau ca n-avem timp, sau "vorbim mai tarziu. te sun eu.". S-au transformat in povesti si zambete de ore intregi in care ne simtim bine, si ne iubim.
Acum foarte mult timp mi-ai spus sa fiu atenta la cat timp dureaza discutiile tale la telefon cu "lumea". Dureaza exact atat cat  NU dureaza ale noastre acum.
sunt raspunsuri "si mie mi-e dor de tine". nu mai  sunt "lasa ca ne vedem curand".
sunt atat de multe emotii transmise.

"ce faci scump?" imi dadea o stare de bine. si acum e la fel.
si probabil sunt multe mai multe lucruri pe care le-am observat si mi-au ajuns la inima.

Data trecuta am dat-o ca pe un repros, acum ia-o ca pe o metoda in care iti spun cat de mult te iubesc.
Sau ia-o pur si simplu ca pe inca o dovada ca esti extrem de important pentru mine, ca nu imi prea pot imagina cum ar fi ca povestea sa se termine, ca iti simt lipsa, si ca am nevoie de tine in fata mea mai repede, penrtu ca stiu ca ACUM nu se poate.

Te pup cu mare dor si mare drag.
A ta, katie.( mai nou Itsi bitsi katie pui)



Later edit: nu vreau sa mi te fure nimeni. nici azi, nici maine. niciodata.

4.48 psihoze

Din oglinda in oglinda, din pat in brate, imi aluneca forma ca un animal de prada si mi se intinde la picioare fosnind insinuant la orice miscare care ar vrea sa depaseasca formalul, gestul conventional, sentimentul stereotip.
As vrea sa strig in fata ploilor verticale: Exist, deci exist!
Sa strig si sa ma inchid apoi in casa asteptand ca el sa vina in cea mai mare liniste si sa devina o singuratate dubla prin care nu mai razbat siluete si sunete.
Iubirea mea se strecoara in pat. Sub patura de satin invatam sa tacem impreuna.
Nu imi dau seama, ori avem amintiri comune ori timpul ne chinuie separat dar impreuna.
Din orice moment vreau eu, viata de dinaintea cunoasterii lui poate fi privita ca pe o amintire.
Ca si cum abia m-as fi nascut.
Sau..?
Miracolul se poate repeta. Iar eu stiu sa astept miracole.
Le vad.
Le intuiesc in ziduri si in respiratiile si in trupul lui, ca o..harta care se lasa cucerita.
Tot mai aproape, privirea ajunge tot mai aproape, incat dispar in contemplarea lui.
Linii frante, un punct, marea stergandu-ne urma, zgomotul ritmic, strigatele ascutite pierzandu-se.
Liniste, liniste, ploaie, nimic.
Mi-am format un tic cu trecerea mainii prin par.
Lui ii place asta.
Imi reiau imaginea in oglinda, o fiinta neobisnuita care pretinde ca abia s-a nascut, deschide fereastra pentru ca dupa momentele de epuizare, si liniste si singuratate dubla e nevoie ca orasul sa navaleasca in camera prea plina de noi.
Si astfel se conserva. Lumea noastra. A noastra, ascunsa, linistita, tacuta, si cu un parfum placut.

Ma strang alaturi de el pentru ca orasul e rece, si ploaia e urata, sting veioza si refuz sa vorbesc.
De maine, imi propun, timpul nostru trebuie primit altfel.
Sau multiplicat.
Sau eventual exterminat.

Cate moduri de a-ti hrani existenta, de a-ti onora dragostea..