Stand la cafea, undeva pe la 2 dimineata.
Era aprins doar becul de la hota, si vorbeam aproape in soapta. De parca ar fi fost mare cacat de ascuns..
Prima inghititura:
-Si i-a zis ca innebuneste cand ma vede; si moare daca nu ma vede.
- Ciudat.. Mai trebuie zahar, nu crezi?
A doua:
- nu ma doare decat inima gandindu-ma la cat de mult va suferi. Hai, bine, si putin cotul. Da, parca mai trebuie putin; da las-o asa, pot s-o beau cat de amara o fi. M-am obisnuit in ultima vreme..
Desi incep sa simt..
De fapt, sa nu mai simt.
Poate candva n-o sa ma mai doara nimic. Poate o sa devin de piatra.
Si stii, stau cateodata si imi dau seama ca repulsia si sila ma fac stana de piatra.
Si am fost o proasta sa sufar cand peste tot exista schimbari.
Da' inca sufar;
Sufar de dorinta de a uita ce e dragostea.
Prea m-am saturat, sarutat, uitat, aruncat in bratele lui.
Prea ne-am intrat unul altuia.. pe sub piele.
Prea stim multe.
Prea ne-am iubit.
Penultima inghititura:
- Si stii ce i-as spune acum? Daca as mai da vreun ban pe.. el?
-mmmm..?
-"sufar din dragostea fata de tine care ma fute ca o nebuna si ma face sa imi caut nod in papura cand eu sunt doar fericita.";
- m-am inecat.
Ultima inghititura:
-Mda, doar ca nu mai are rost. In schim, am sa-i spun: cand o sa mai ai vreo portita stii unde ma gasesti; si roaga-te sa ma mai gasesti. Si gata.
- Atat?
-Da..
-Ce zici, vrei o tigara?
-Nu, poate ceva de baut.
[ Flavia, pentru tine am scris-o. Poate peste catva timp o sa iti placa mai mult decat iti place acum
Daca intelegi la ce ma refer.
Esti protagonista acum, dai o cafea pentru asta.]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu