Ego.

Era dimineata ei.
Isi aranja parul, se facea frumoasa.
Isi dorea atat de mult sa redevina ce era acum nu mult timp.
Acea persoana dupa care lumea murea. Omul pe care ei voiau sa-l vada in fiecare dimineata, jos, la cafea.
Degeaba incerca sa repare greselile.
M-am gandit mult la ea. Daca nu ar fi facut acel mic pasulet, prin care sa darame tot ce era cladit intr-o perioada indelungata.
Pana si mie imi e dor de ea, asa cum am cunoscut-o in septembrie.

Continua sa se uite in oglinda. Nu se recunoaste.
Poate pata de culoare albastra din coltul ochiului o face diferita. Sau poate ochii de pisica.
Degeaba iti aduci aminte acum, draga mea. Tu mereu iti dai seama de lucrurile pe care le faci, dupa ce le gresesti. Si nu e nici un lucru pe care sa-l fi facut perfect pana acum.
Si, okay, hai sa nu exageram. Stiu ca nu exista perfectiune. Dar caut-o.
Si inca ceva. Nu ai fost destul de rea atunci cand era nevoie. Stiu ca ti se spune ca esti scorpie. Stiu. Dar nu esti destul de scorpie. De asta ai primit o "palma peste fata" acum.
Data viitoare, sa nu mai accepti asta.
Ai crescut psihic. Esti in stare sa dai si tu inapoi. Inzecit chiar.

Nimeni nu te calca in picioare.
Nimeni.


Sa tii minte asta.