De ce am scris postul asta?
Asa. Pur si simplu.
Da, iubesc sadismul. Iubesc felul meu de a-mi arata partea aceasta intunecata. Iubesc partile acestea in orice om.Asa cum iubesc oamenii cu mai putin bun simt decat mine. Asa cum iubesc oamenii care rad in hohote. Cum iubesc oamenii cu ochii sticlind. Asa cum iubesc partile ciudate ale temperamentelor.
O dovada a sadismului?
Asta!
Iubesc sa omor pesti.
Nuu, nu-mi place sa ii omor bagandu-le un cutit in cap.
Imi place sa-i scot din apa si sa-i vad cum se chinuie sa traiasca.
Imi place sa le infing o scobitoare in piept.
Iubeeeeesc sa-i iau in mana; sa ii strang in pumn si sa aud sunetul sec al oaselor ce se rup sub degetele mele.
In schimb nu-mi place sa le vad sangele tasnind din ochi sau din gura.
Nu-mi place sa-i disec.
Nuuu, nu!
Ei trebuie sa simta cum mor; sa simta dar sa nu-si dea seama.
Nu sa moara repede si sa mi se intoarca mie stomacul pe dos.
Aceasta este o dovada simpla a sadismului meu.
Iar inainte de a incheia, vreau sa-i transmit ceva amaliei:
Sa nu crezi ca am uitat de pestisorii tai. Am sa-i prind intr-o zi! Jur!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu