V-aţi gândit vreodată că fiecare om are povestea lui? Ca un fel de basm? Că aşa este si viaţa? O poveste frumoasă sau nu, cu foarte multe detalii şi personaje? Cu oameni care au ieşit din poveste, şi alţii care vor rămâne până la sfârşitul ei. Personaje pozitive şi negative, ajutoare, prieteni. Iubire, ură, fericire, tristeţe, zâmbete şi lacrimi. Viaţa e ca un munte. Cu suişuri şi coborâşuri, mereu, mereu.
Şi toţi avem povestea noastră, visele noastre, amintirile noastre, dorinţele noastre. Pentru fiecare dintre noi propria persoană primează. În jurul unui "eu" se învârte povestea fiecăruia, şi fiecare o vede din perspectiva sa.
Nu e ciudat cum lumea a creat atât de multe poveşti? Şi nu e şi mai ciudat că ne pasă doar de povestea noastră?
Ce-a mai ramas din noi?...
Un pumn de pamant.
RăspundețiȘtergere