Tu ai căzut în ochii mei, iar eu în braţele tale; şi ai curăţat privirea mea iar eu am suflat drum în palmele tale. Acum priveşti cu ochii mei şi eu scriu cu mâinile tale o singură cale dintr-un labirint de cuvinte în care am desenat acelşi tablou în timpuri diferite. Și totuşi clipa ta era din minutul meu, şi cuvintele mele sunt din povestea ta; şi clipa ta a stat şi cuvintele s-au mişcat; şi timpul s-a oprit şi am început să mergem. Și am călcat minutarul până acul s-a rupt – trecutul s-a spart. Ştii cum mulţi clădesc viitorul pe cioburi? Le sângerează călcâiele la fiecare pas, şi plâng şi îşi strâng urma în braţe. ne-am topit urmele, le-am scurs pe drum . eu acum şi tu acum, construim în stâncă – viitorul – viitorul e doar o sumă de prezente.
Pentru Nekta.
A venit si randul meu.
Buun.
RăspundețiȘtergereTi-am citit aproape toate postarile; cand voi avea mai mult timp le voi citi pe toate.
Scrii genial.