Summertime

Dă-ţi seama:

Sudalme microscopice care mi se scurg din măsele sub formă de boabe de mac, căci corpul ei e mai lucios ca pielea de focă şi degetele ibovnicului luminii alunecau încă de aseară pe coardele ciupite, paremi-se că muieruşca încearcă să mă sugrume cu sunete abia perceptibile în absenţa cutiei de rezonanţă. A new bass guitar is in my town!

Bine, nu pentru foarte mult timp, ştii de ce?
Pleacă din ţară.




Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama.

Am măsurat zilele în lung şi în lat, cu rigla. Le-am legat cu gumă de mestecat, le-am uns cu unt de arahide şi le-am agăţat în cămară. Pe nopţi le-am cernut într-o cană de cositor. Am turnat miere deasupra. Şi Cini Minis. Am băut cafea în fiecare zi aşa cum mi-a prezis mama, în urmă cu doi ani.

Dimineaţa sunt conştiincioasă, învăţ despre publicitate. Despre culturi scotocesc pe Wikipedia. În curând o să am nevoie de viză pentru Google. Încep să prind drag de oameni noi, să mănânc covrigi calzi care miros a fripturi şi să mă molipsesc de bancuri deşucheate.

Pantofii stau la coadă sub dulap. Îşi aşteaptă rândul. Ca bătrâneii cu sacoşe de pânză în piaţă, la magazine, dintotdeauna. Tricourile s-au transformat în dictatori cu etichete lungi şi stufoase. Toate puloverele bat în retragere. Fularele se prefac că hibernează.


M-am trezit lângă soare mai des şi mai alintată. Dacă zâmbesc mai des, dude, e pentru că tu ştii cum să porţi zâmbete şi cum să îţi ţii echilibrul în bucătărie. Iubire e atunci când prinzi culoare de la pupici.

Ma obsedează muzicile cu chitări şi soliste drogate*.


Mi-a luat ceva timp să îmi dau seama: vreau zile libere, bilete de avion, şezlonguri şi ochelari care potolesc soarele.


*Janis Joplin & Jimi Hendrix - Summertime




De parca n-am fost in Ibiza, n-am fost plecata de acasa 1 luna si inca am sa mai plec.
Totusi, inca nu simt ca e vacanta.