,,Ce vanat amurg..''

<< Ce vânăt amurg..>> Hm ! Sună a poezie, numai Tudor citează când nu te-aştepţi, de parc-ar spune de la el..
Cu privirea pe tavan, încerc să găsesc puncte de mizerie, denivelări şi poate gâze, cine ştie.
Tudor stă lângă mine şi încearcă să mă facă sa-i povestesc despre mine.. despre relaţiile mele.
Tâmpeală, moleşeală.
Încep să-mi pierd sclipirea !
Îmi mergea aşa de bine acum câteva zile! Dimineaţa e de vină. Atunci când mă trezesc, sau, de fapt, cand îmi revin din cele 2 ore pe care apuc sa le 'dorm', sunt epuizată, având parcă gura uscată. Mintea confuză. Un soi de vârtej.
Alţii, când sunt supăraţi pe dragoste, muncesc. Muncesc ca boii şi tot ca boii tac. Eu- când sunt deprimată, vorbesc, fără rost, vorbesc cu-ncrâncenare. Atunci, mai mult ca oricand sunt EU, când ma cert cu ei. Aaaa, eu. La mine am rămas cu imaginaţia. Nu, nu vreau să vorbesc despre mine. Nu, nu de faţă cu Tudor. Dar totuşi, are dreptul să ştie.. De ce vorbesc numai cu mine acum? Mă simt ca într-un film de ăla jegos în care aia stă şi se gândeşte la cum să scape din nu ştiu ce capcană. De cata vreme tac, oare? Se pare că cel mai lung vis nu durează decât 30 de scunde. Dar o amintire cât o dura? De cand tac eu?

De fapt, e ceva neobişnuit în asta?

- Eşti bine? mă-ntrebă Tudor.
- ... nimic neobişnuit pentru un anotimp ca ăsta. Un amurg vânăt. Totul, deci, aşa cum trebuie să fie. Aşa cum tu îl faci să fie..


[Postarea asta e pentru Raluca. Nu stiu, e legata de orele interminabile de la scoala cand ii ceream cate un sfat, si ea statea si asculta pana la sfarsit, si dupa, raspundea cu atat de multa seriozitate de ma speria. "Tu sa faci asa... ca asa e cel mai bine !" Si asa faceam..]
O sa-mi fie dor de tine ! Chiar o sa-mi fie !





Aaaa, si trebuie sa fac o trecere la postarea ei dedicata mie.
Multumesc !

http://wax-figures.blogspot.com/2010/08/heres-song-for-lovers.html

Dati copy/paste pentru ca nu ma lasa sa fac trimitere directa catre link :(