joi, 25 martie 2010

Din nou despre..

Merg acum, incet, pe cararea aceasta printre ierburi, ce importanta are ca, demult, noi obisnuiam sa ne plimbam pe aici..
Cat de necesar e sa stiu asta? Sau cat de necesar era sa ne vedem, sa ne cunoastem?
Sau ca ma vedeai peste un an, peste zece, poate niciodata..Acum cand sunt sub imperiul acestei stari -pe care, hai s-o numesc fericire, dar e mai complicat!- dupa vinul vechi al ei, pot crede foarte simplu ca tot ce s-a intamplat atunci, nu s-a pierdut, mai exista, numai ca nu stiu exact unde, si chiar daca as sti, ar mai trebui inca: sa despachetez lumina pastrata cu grija, vocile lor impaturite subtire, delicat.. Mi-e dor de el de-atunci, dar o dorinta mult mai simpla: mi-e dor de el, cel de-acum, de azi, de saptamana trecuta, vreau sa-i strang mana, poate sa i-o tin putin intr-a mea, sa-l ascult, sa-l privesc vorbind cu mine, zambind.. Dar, nu, eu nu stiu nimic, nici macar ceea ce e efectiv memorat, retinuit in mintea oamenilor de aici..
Am inceput sa iau totul de la capat: intalnirea noastra, prietenia, dragostea. Si m-am oprit, nu stiu de ce, la prima noastra intalnire in gara, vara trecuta, cand am venit din.. nu conteaza. Nu stiu de ce doar pana acolo, pentru ca fericirea avea sa se rupa sau sa se deznoade putin mai tarziu.
Se pare ca tineam neparat ca bucata aceea de timp sa fie intacta.
Atunci, vara trecuta, m-ai asteptat langa chioscul de inghetata, mi-ai spus, ca inainte sa ma saruti vrei sa ma intrebi daca stiu cumva ce sta intr-un picior, vede cu un singur ochi, zice ,,cucu'' si e indragostit de mine. Nu stiam, ti-ai pus imediat mana la ochi, ai ridicat un picior si ai zis razand "cucu".
Si rasfoiam pe fondul cenusiu al imbratisarilor noastre tandre, filmate cu incetinitorul, pe vremea cand eram indragostiti, cand nu eram bolnavi de intelepciune ci numai de frumusete si fericire..
Il mai tii minte pe omuletul ala mic, care ne tot spunea noua ca : "Si voi, si voi, stati ca pe ghimpi, va stiu eu, voua nu va arde de stat in casa, ci de plimbat pe coclauri, sa va tineti de mana, la nesfarsit sa va tineti de mana si sa va sarutati in prostie, vad urme de sarut pe buzele voastre."
Om nebun..

Ajunsa acasa, am tras perdeaua cea groasa inainte de a ma culca, iar cand m-am trezit, nu stiam exact daca e ziua sau noapte. Am dat telefon la ea, si, imediat ce mi-a spus ora, mi-am simtit stomacul miscandu-se greoi. O foame de lup mi se declansase instantaneu, dar aveam s-o calmez usor, cu o omleta modesta..

Si-am incercat sa te sun.. Mi-ai raspuns..
- Hei, esti?
-...
-Da, m-am cam invatat cu vorbitul singura, macar acum stiu ca taci acolo si ma asculti. Hai sa-ti povestesc ce-am mai facut.
-..
-Si sa vezi! Stai numai putin, sa pun de cafea. Gata, cum spuneam, asta s-a intamplat ieri, a fost o adevarata prostie, stiu, doar ca nu m-am putut abtine.. [..] stii cum sunt eu.. Mai esti acolo?
-..
- Bine, nu vrei sa rostesti nimic, treaba ta, dar sa-ti spun.. [..].. da, si asa s-a terminat. Ciudat nu-i asa?
-Vreau si eu sa-ti spun ceva..
-A! In sfarsit avem verb, avem text!
-Asculta..eu [..]. Ti-am spus asta doar ca sa ma explic, trebuia s-o fac odata, nu?
-Sa nu inchizi! Uite, am ramas singura acasa, toti au plecat si te rog sa nu.. sau daca inchizi, sa nu il inchizi de tot! Dar totusi sa nu inchizi, vreau sa-ti spun ceva important.. Ca mi-esti drag, asta vreau sa-ti spun! Nu pot fara tine, te am in sange, am aer in sange, am nori in sange, am aripi in sange, imi curgi prin vene peisaj dupa peisaj, cu mori de vant si vapoare de apa..
- Mie nu-mi esti draga!
-Nu, nu, nu, nu, nu..

Si-asa am trecut si peste asta..
Ma asez iar in pat si.. si ma chinui sa adorm, ma chinui sa visez.. "Imi vezi doar urmele strivind in culori lumina pe margini, cuvintele imi zgarie aerul pentru tine inca, vrei sa ma atingi, vii spre mine  si iti simt mana cazand int-o parte, ma ghicesti cu simturile retrase in unghii, in buzele mute, imi banuiesti nevoia continua de puls, nevoia de retina colcaind de nervi, de respiratie, de gand.." Oare ce-o insemna asta? Oare ce-o vrea subconstientul sa-mi spuna?

A sunat el, de data aceasta..
Mi-a zis - si vocea i se batea interesant de stanci- ca a fost o placere sa-mi tese panza..


[ Nu reuseam nici intr-o mie de ani sa creez postarea asta
Daca ea nu ma ajuta.
Raman datoare pe veci!
Multumesc enorm de mult!]

Un comentariu: