punct. virgula

Inspir si expir.
Imi simt plamanii plini pana la refuz.

Ce ai draga de fumezi ca trenul? Iar esti stresata?

Sa stii si tu ca nu fumez ca trenul doar cand sunt stresata. Nu te mai da atat de interesanta ca nu esti.

Iar trebuie sa-ti aduc aminte ca nu tu esti aia care le stie pe toate? Eu sunt aia care stie tot despre tine. tu abia daca iti mai aduci aminte ce-a fost ieri.

asa, si? eu sunt aia care te face pe tine sa stii tot. ca daca n-as fi eu, tu nici macar n-ai mai exista.

stii ceva? ia nu te mai certa cu mine ca n-are rost. sau vrei sa dau drumul unor amintiri pe care tu incerci sa le blochezi? sau vrei sa te las mai mult sa te gandesti la viitor?

termina-te.

stii ca te-ar durea, nu? de ce ma provoci? hai, mai aprinde-ti o tigara, e ok. poate la urmatoarea o sa ti se faca rau. desi o sa ai nevoie, ca am chef sa ma joc cu tine.

am zis sa te opresti. stii ca ma doare.

ah, te doare? hai, lasa trecutu, hai sa ne gandim amandoua la, hai sa zicem, 1 noiembrie.

de ce 1? de ce noiembrie?

 ca sa nu te distrug din prima cu 26 octombrie, de aia. ti-am zis doar ca vreau sa ma joc cu tine.

serios, termina ca ma doare. esti de cacat cand faci asta, parca n-ai tine cu mine.

sa tin cu tine? de ce?

cum adica de ce? pentru ca tu asta trebuie sa faci. am impresia ca esti cam defecta, draga mea. daca as putea scapa de tine, as fi poate mult mai fericita.

de ce sa tin cu tine, cand din cauza ta nu pot sta linistita? ca tu dormi, si eu trebuie sa am grija de vise si in paralel sa ma gadesc la problemele si toate durerile tale? ca tu nu trebuie sa ma vezi pe mine ca fac asta si tu trebuie sa te odihnesti. si pe langa faptul ca eu lucrez si cand tu stai degeaba, cand esti treaza te gandesti si tu la acelasi lucru. si stii ce trebuie sa fac eu? sa fiu prezenta si sa te linistesc atunci cand te ia cu paranoia. si sa ma lupt cu tine ca sa te calmezi.

doar stii ca nu vreau asta..

nu vrei draga mea. da o faci. si-ti iese atat de bine. am ajuns sa imi fie frica sa gandesc si pentru tine, pentru ca ti-am luat tot, de la cel mai mare sentiment  pana la cel mai mic fior pe sirea sprinarii.
si tu incerci sa nu te gandesti la faptul ca dragostea ta pleaca. da eu o fac, in pula mea. si stii cat doare? ah, nu, nu stii. pt ca eu te salvez pe tine de la durerea asta, ca daca ai avea-o, pe langa psihic te-ar durea si fizic. si stii cum te-ai simti? ca si cum ai fi pe cale de descompunere. si eu lupt singura, ca sa te protejez.
da' sa te vad dupa ce pleaca. sa te vad cum rezisti, ca eu sunt obisnuita cu durerea, da tu nu. si atunci stii ce-ai sa faci? ai sa ma distrugi pe mine pentru ca pe tine te-ai distrus de mult.
si te urasc, pentru ca nu stiu ce-o sa ramana din noi.
si stii, poate ca am sa te iert vreodata pentru asta, da vreau sa vad cum o sa ma ajuti si tu pe mine sa ma refac pana o sa ti se intoarca dragostea acasa.
adu-ti aminte, nu ti-a cerut decat sa-l iubesti pana se intoarce.
sa te vad cat esti de puternica.

opreste-te, te implor

okok, ti-am zis ca ma joc. si intelege-ma si tu, eu nu am cui sa ma descarc. tu vii la mine dar eu la tine nu ma pot intoarce. considera asta ca pe un exemplu de "eu tin cu tine". ca te intep putin si exact atat cat trebuie ca sa te mai trezesti si tu din starea asta de "mi-e bine acum, vad eu cum ma descurc mai tarziu" si sa incerci MACAR sa acumulezi inca 2-3 momente de "fericire pura" asa cum le zice el. poate alea te fac sa-ti mai revii din sevraj dupa ce pleaca. hai, baga-te la somn. promit ca o sa visezi frumos in seara asta. am impresia ca te-am epuizat cam mult.


eu, tu, adica noi.
adica, ma rog.

nimic

eu l'am vazut asearacum se uita la tine..si daca chiar nu tinea la tine...nu risca atat de mult..a facut multe chestii care v-ar fi putu da de gol usor..doar pentru ca nu se putea abtine..pentru ca uneori .cand iubesti pe cineva nu te multumesti doar cu privitul..
mda.. nu prea vrei sa intri in discutii cu mine cand e vorba de iubire..am trecut prin foarte multe chestii chiar daca sunt eu mica si baietoasa si mai imatura.. la partea asta ...chiar..mam maturizat poate mai mult decat mias fi dorit ..asa ca ai incredere in ce'ti spun ..pentru ca el ..ca si tine e foarte usor de citit..cel putin pentru mine..si mai ales pentru ca stiu .. va sclipesc ochii la amandoi atunci cand va uitati unul la altul..si brusc ..atunci cand esti tu sau el in camera ..nu mai faceti lucrurl pe care il faceati inainte doar pentru ca trebuie facut.. il faceti pentru voi ..el pentru tine si tu pentru el..e.....si asta tio pot spune pentru ca am fost la repetitii cu voi ..
oricum ..i-au sclipit ochii cand a spus "katie e febletea mea " si ia aparut un zambet din ala de om mandru pe fata ..
Raluca Mihail: deci
Raluca Mihail is typing...
Raluca Mihail: omu asta clar te iubeste

Ce mi se intampla?

Merge foarte bine cu asta.


In fiecare seara e la fel. Mi-e frica de intuneric. Mi-e frica de singuratate.
Mi-e frica pana si de mine.
As vrea sa adorm. Pur si simplu. Si sa ma trezesc dimineata fericita si plina de energie.
Si sa am chef de orice.
Dar bineinteles ca nu se poate.
Ma asez in pat, inchid becul, aprind veioza, in fiecare seara are o nuanta de albastru diferita.
Incep sa ma gandesc la mii de lucruri. Imi aduc aminte de greseli, de lucrurile nerezolvate si de toate problemele.
Incerc sa ma gandesc la lucrurile frumoase. Auto-sugestie. Asa se numeste.
Sau legea atractiei. Si pe ea incerc s-o folosesc.
Incepe sa-mi bata inima din ce in ce mai tare, mi se formeaza un gol in stomac si imi pocneste capul.
E ca si cum in gand ai incerca sa spui Tatal Nostru si cu voce tare ai recita Catelus cu parul cret.
Si simt cum innebunesc.

15                                       34        70                                  56                          342

                  46                09                                                                      144

       76                    89                               1             80                                                 51

Am ajuns ca spre seara sa urasc oamenii.
Sa simt ca am nevoie de o camera goala, preferabil de o singura culoare si de niste vopsea.
Cred ca m-as distra de minune. Nu as vrea sa stau degeaba acolo si sa vegetez. Mi-as face mai mult rau.
Si aici e paradoxul. Am nevoie de oameni ca sa uit. Dar n-am nevoie de ei pentru ca ma dezgusta.

                           - Hai, iesi?

                            - N-am chef.

                          - Bineinteles, niciodata n-ai chef de noi.

                           - Asa e. De voi.

Eu detestam singuratatea. Si uram linistea. Si iubeam noptile. Si mi-era frica de dimineti. Pentru ca aduceau cu ele mai multe probleme.
Mi-e frica sa nu innebunesc. E un sentiment terifiant care trece rapid prin sira spinarii lasand in urma ace minuscule care ma inteapa. Si ajung in varful degetelor si ma furnica.
Problema e alta.
Mi-am dat seama ca iubesc noptile doar cand sunt cu el.
Mi-am dat seama ca lumea poate sa fie cum vrea ea doar cand sunt cu el.
Mi-am dat seama ca mi-ar reveni energia si as fi fericita doar daca as sta cu el.
Nu m-ar deranja nuantele acelea de albastru decat daca as sta cu el.
As uita de toate problemele doar daca as sta cu el.

Intrebarea este, bineinteles, alta. Intrebarile de fapt.
Ce fac atunci cand n-o sa mai pot sta cu el?
Se schimba lumea sau ma schimb eu?
O sa rezist?
Si mai presus de toate, o s-o iau razna?

Nu stiu daca am nevoie de un raspuns.
La fel cum spunea si Nostradamus, "oamenii nu ar trebui sa-si stie viitorul, alminteri cu totii se vor sinucide".


P.S. Cred ca am ajuns sa te iubesc in halul ala de tare incat nu stiu ce o sa ma fac fara tine.

Dedicatie.

"Tu esti goala pe dinauntru.
Nu ai pic de sentiment, nu reactionezi in niciun fel cand avem probleme si nu te emotioneaza nimic.
Esti smechera si joci pe degete. Ai planurile tale puse foarte bine la punct si te ghidezi dupa alea.
Lasa ca o sa-ti vina si tie timpu. Nu esti recunoscatoare. O sa vezi si tu ca am avut dreptate.
Ca nici cu tine nu esti sincera."

Tu m-ai invatat sa fiu asa. Din cauza ta ma lasa rece aproximativ totul. Nu mi-ai cerut recunostinta. O am, doar ca n-o vezi tu. De jucat pe degete, joci si tu, draga mea. De la tine am invatat si asta. In ultima vreme te-am studiat foarte mult. Si cu cel mai mare drag iti spun ca, semanam extraordinar de tare. Doar ca eu sunt mai puternica. Si nu ascund chestia asta la fel cum o faci tu. Si eu nu calc in picioare oameni. Tu o faci. Si de la tine, draga, am invatat ca orgoliul este cel mai important.
Si poate ca nu m-ai vazut nici tu plangand. Decat atunci cand eram mica. Dar sa stii ca in interiorul meu sfasii tot. Si tu ai impresia ca nu imi pasa. De fata cu tine nu imi pasa, caci pe ceilalti ii tratez altfel. Sunt oameni pe care ii iubesc mai mult decat pe mine. Si le arat asta.
 tie de ce sa iti arat ce simt?
Am incercat de cateva ori, si au fost singurele momente in care ai fost de gheata.
Ca-n rest, nu-i asa, esti sensibila..
Am planuri puse la punct. Asa e.. Planuri pe care nimeni nu crede ca le fac. Dar sunt minutioase si pana si timpul e stabilit. Numai ca tu habar nu ai care sunt alea. Vorbesti asa, numai ca ti-ai dat tu seama ca daca e sa fac ceva, il fac dupa care afli tu.
Sunt foarte sincera cu mine, si stricta, si perfectionista as putea spune. Doar ca tu nu ai stat niciodata cu mine ca sa vezi asta.
O sa-mi vina timpul. Si aici ai dreptate, doar ca o sa-mi vina timpul sa iti arat ca toate ideile tale despre mine nu sunt altceva decat niste etichete care nu-si au rostul..
Dar pana atunci te las, e ok. indur. Nu o sa iti arat nici acum ca ma doare.
eu sunt cea vinovata, eu sunt aia rea.

Dar tine minte un singur lucru te rog, aproape tot ce stiu de la tine am invatat. si suntem la fel. exact ca doua picaturi de apa.





O sa citesti asta, sunt sigura.
Mereu citesti pe ascuns si nu imi spui.

N-ai simtit-o?

Nu imi mai este ciudat sa ma gandesc la faptul ca relatia asta o sa se raceasca. Pentru ca nu e asa.
Si poate ca nu o sa uitam tot.
Si ai promis ca nu o sa se intample asta, ai avut dreptate.
Si parca nu imi mai e frica.
Si te-am vazut, si mi-am dat seama ca nu e asa,si ca a fost doar ce imi imaginam eu.
Niste scenarii, sau niste idei care poate de dor, si de teama am ajuns sa le creez..

Doar ca am fost absurda. Si n-am vazut, si n-am simtit, si NU s-au schimbat "extrem de multe lucruri intr-un timp foarte scurt".
Inca mai este acelasi dor. Daca nu, poate si mai mare.
Discutiile aproape interminabile NU s-au limitat la niste discutii de 2 minute in care nu spunem altceva decat ca suntem obositi, sau ca n-avem timp, sau "vorbim mai tarziu. te sun eu.". S-au transformat in povesti si zambete de ore intregi in care ne simtim bine, si ne iubim.
Acum foarte mult timp mi-ai spus sa fiu atenta la cat timp dureaza discutiile tale la telefon cu "lumea". Dureaza exact atat cat  NU dureaza ale noastre acum.
sunt raspunsuri "si mie mi-e dor de tine". nu mai  sunt "lasa ca ne vedem curand".
sunt atat de multe emotii transmise.

"ce faci scump?" imi dadea o stare de bine. si acum e la fel.
si probabil sunt multe mai multe lucruri pe care le-am observat si mi-au ajuns la inima.

Data trecuta am dat-o ca pe un repros, acum ia-o ca pe o metoda in care iti spun cat de mult te iubesc.
Sau ia-o pur si simplu ca pe inca o dovada ca esti extrem de important pentru mine, ca nu imi prea pot imagina cum ar fi ca povestea sa se termine, ca iti simt lipsa, si ca am nevoie de tine in fata mea mai repede, penrtu ca stiu ca ACUM nu se poate.

Te pup cu mare dor si mare drag.
A ta, katie.( mai nou Itsi bitsi katie pui)



Later edit: nu vreau sa mi te fure nimeni. nici azi, nici maine. niciodata.

4.48 psihoze

Din oglinda in oglinda, din pat in brate, imi aluneca forma ca un animal de prada si mi se intinde la picioare fosnind insinuant la orice miscare care ar vrea sa depaseasca formalul, gestul conventional, sentimentul stereotip.
As vrea sa strig in fata ploilor verticale: Exist, deci exist!
Sa strig si sa ma inchid apoi in casa asteptand ca el sa vina in cea mai mare liniste si sa devina o singuratate dubla prin care nu mai razbat siluete si sunete.
Iubirea mea se strecoara in pat. Sub patura de satin invatam sa tacem impreuna.
Nu imi dau seama, ori avem amintiri comune ori timpul ne chinuie separat dar impreuna.
Din orice moment vreau eu, viata de dinaintea cunoasterii lui poate fi privita ca pe o amintire.
Ca si cum abia m-as fi nascut.
Sau..?
Miracolul se poate repeta. Iar eu stiu sa astept miracole.
Le vad.
Le intuiesc in ziduri si in respiratiile si in trupul lui, ca o..harta care se lasa cucerita.
Tot mai aproape, privirea ajunge tot mai aproape, incat dispar in contemplarea lui.
Linii frante, un punct, marea stergandu-ne urma, zgomotul ritmic, strigatele ascutite pierzandu-se.
Liniste, liniste, ploaie, nimic.
Mi-am format un tic cu trecerea mainii prin par.
Lui ii place asta.
Imi reiau imaginea in oglinda, o fiinta neobisnuita care pretinde ca abia s-a nascut, deschide fereastra pentru ca dupa momentele de epuizare, si liniste si singuratate dubla e nevoie ca orasul sa navaleasca in camera prea plina de noi.
Si astfel se conserva. Lumea noastra. A noastra, ascunsa, linistita, tacuta, si cu un parfum placut.

Ma strang alaturi de el pentru ca orasul e rece, si ploaia e urata, sting veioza si refuz sa vorbesc.
De maine, imi propun, timpul nostru trebuie primit altfel.
Sau multiplicat.
Sau eventual exterminat.

Cate moduri de a-ti hrani existenta, de a-ti onora dragostea..

Leutii

Era prima zi dupa atatea zile false si lenese cu dureri de cap, cand incepeam sa gust din nou din cafeaua lui.

(primul fum) Mmmmm era sa uit cata dragoste pui tu in cafeaua noastra. Auci..m-am ars. Puteai sa-mi  zici ca-i prea dulce.

Ma fixa cu privirea calda, cand calda, cand rece. Asa cum il simteam in fiecare secunda.

-Ciudat, incep sa cred ca mintea-mi joaca feste.

Parca nu simteam nimic. SI doar mai bausem n cafele cu ele dimineata sus, in camera mea. Era o dimineata obisnuita, noi doi, obosita si pierduti in patul prea moale. Soarele de 7 dimineata , vara inca imi incalzea fata. Atat de mult imi placea cum ma atingea pe fata atunci. Ii simteam mirosul de cafea pana si pe degete. M-a sarutat cu pofta. I-am muscat buza de jos.

-Oooopsi. Asta-i pentru ca-i prea dulce cafeaua pentru mine.

Fumam singurei in camera afumatata. Era a nu stiu cata tigara. Deja pozele alb-negru cu noi doi, le zaream foarte neclar pe peretii de-un visiniu sters. Ne-am transforma mansarda cum am vrut. Cu muuuuulta dragoste si gust dulce de cafea dimineata.

s-a asezat cu capul pe picioarele mele si ma privea din nou. N-a scos un sunet de cand ne-am trezit. Se uita atat de fixat la mine, incat parca ma vedeam in ochii lui prea albastri pt ochii mei obisnuiti. Ii cade prima lacrima. Era falsa bineinteles. M-am inecat cu fumul in fata lui.

-Ce faci ? Plangi?

S-a ridicat brusc…s-a imbracat si a iesit asa cum a venit. Fara sa zica ceva. Doar ma tintuia cu privirea si tinea o tigara aproape terminata in coltul gurii. Si-a luat pachetul si-a plecat. De ce? L-am suparat cu prea multa dragoste. Sau, poate nu era obisnuit sa faca o cafea asa de dulce..sau cine stie. Nu suporta diminetile in doi, in mansarda ce acum, isi pierde usor, usor din fumul de tigara, in care inca ii simt parfumul.

Multumesc Amalia, pentru ca ai trezit in mine niste amintiri pe care aveam nevoie sa le am, si multumesc pentru ca scrii atat de frumos.