Set fire to the rain.

 Da click aici inainte de a citi.

Stand la cafea, undeva pe la 2 dimineata.
Era aprins doar becul de la hota, si vorbeam aproape in soapta. De parca ar fi fost mare cacat de ascuns..

 Prima inghititura:
-Si i-a zis ca innebuneste cand ma vede; si moare daca nu ma vede.
- Ciudat.. Mai trebuie zahar, nu crezi?
A doua:
-  nu ma doare decat inima gandindu-ma la cat de mult va suferi. Hai, bine, si putin cotul. Da, parca mai trebuie putin; da las-o asa, pot s-o beau cat de amara o fi. M-am obisnuit in ultima vreme..
Desi incep sa simt..
De fapt, sa nu mai simt.
Poate candva n-o sa ma mai doara nimic. Poate o sa devin de piatra.
 Si stii, stau cateodata si imi dau seama ca repulsia si sila ma fac stana de piatra.

Si am fost o proasta sa sufar cand peste tot exista schimbari.
Da' inca sufar;
Sufar de dorinta de a uita ce e dragostea.

Prea m-am saturat, sarutat, uitat, aruncat in bratele lui.
Prea ne-am intrat unul altuia.. pe sub piele.
Prea stim multe.

Prea ne-am iubit.


Penultima inghititura:
- Si stii ce i-as spune acum? Daca as mai da vreun ban pe.. el?
-mmmm..?
-"sufar din dragostea fata de tine care ma fute ca o nebuna si ma face sa imi caut nod in papura cand eu sunt doar fericita.";
- m-am inecat.

Ultima inghititura:
-Mda, doar ca nu mai are rost. In schim, am sa-i spun: cand o sa mai ai vreo portita stii unde ma gasesti; si roaga-te sa ma mai gasesti. Si gata.
- Atat?
-Da..
-Ce zici, vrei o tigara?
-Nu, poate ceva de baut.

[ Flavia, pentru tine am scris-o. Poate peste catva timp o sa iti placa mai mult decat iti place acum

Daca intelegi la ce ma refer.

Esti protagonista acum, dai o cafea pentru asta.]

Imi pare rau.

Asta e pentru tine. 

Sincer.
Imi pare rau ca, iarna trecuta m-am jucat.
Prea mult.
Si tu nu erai okay. Si eu nu imi dadeam seama.
Si te-a durut, la naiba. Si nu mi-ai spus, si nu mi-ai dat nici un semn;
Si ai stat si ai inghitit, si ai asteptat sa te modelez.
Iar eu prin TINE ma razbunam pe EL. Am fost un monstru. O scorpie.
Si tu nu faceai nimic..
Ba mai mult, imi spuneai ca ti-e dor de mine.Si mie imi era. Nu te-am mintit.
Nu te-am mintit niciodata. Iti spuneam ce gandeam, si tu la fel. Am avut incredere in tine.
Dar tu ai avut mai multa. Si considerai ca o merit.
Nu iti pasa de restul lumii.

Cat de frumos.
Ma tineai de manuta si jucam sotron. Mai tii minte?
Eram atat de fericita atunci. Si tu erai fericit datorita mie.
Cand m-ai luat in brate si m-ai invartit. Tii minte ca eram atat de marcata de chestia asta?
Tii minte cand EA iti spunea ca esti dependent de mine ca de tigara?

Tii minte cand ti-am cerut o tigara si mi-ai spus

"Te iubesc- maxim as putea spune."

Imi pare rau.

M-am ascuns aici;

Sa nu ma vezi acum.

Sa nu aflii ce simt acum.

Sa nu stii ca ma doare ca mi se intoarce roata.

Si ma doare indiferenta ta.

Dar sper ca intr-o zi sa citesti asta.

Si sa...

simti.

A ta, dragoste.

[ Aceasta poveste nu este a mea.
Sunt mai fericita decat atat.]

Mai perfect de atat nu se putea.

 Asculta asta in timp ce citesti.


"Oh, muritorilor!
Fugiti, caci e intotdeauna la 2 metri in spatele vostru, asteptand momentul.
Oh, naivilor!
Nu poti sa te ascunzi pentru totdeauna de sfarsit.
E acolo..

si asteapta...

Vrei sa-l invingem? Spune, dragoste, vrei asta?
Impreuna.
Impreuna putem.
nu te uita inainte, e acolo!
Nu te uita in spate, e si acolo! uita-te in sufletul meu, si ne vom salva."

Iti place sa te joci.

Cum vii, asa si pleci.
Da, de fiecare data pleci.
Stiu ca te intorci. Stiu ca sfarsitul nu e aproape.
Nu-l lasi sa fie aproape.
Esti ca un scut. Daaa, si mi-e bine asa.
Dar, mai poti?

Pentru ca daca tu poti, eu pot, si o sa fie dimineata intotdeauna pentru noi.
Diminetile noastre lenese. Diminetile noastre cu draperii cazute, cu aer inchis, diminetile in care ne cautam mainile prin asternuturi, si apoi mai atipim un sfert de clepsidra.
Fiindca eu nu fug, tu N-AI SA FUGI, si or sa fie diminetile noastre lente care ne iubesc pe amandoi, aproape la fel de mult cum le iubim noi pe ele.


Eu nu sunt lenesa. Dar, pot fi, asta daca ma inveti tu.

Mirosul tau somnoros,
Degetele noastre contopite,
Arta cu care ma
Saruti
Atingi
Iubesti
Nu le-as inlocui pentru nimic in lume.


 Si am pus punct. Pentru ca deja te inveti.
                                                                                                          



Later edit: Monstruletule, te mai astept pe la mine, sa stii.

Fever.

Prezinta-te.
Iubeste-ma in spatele scenei. Zambeste-mi dupa si asteapta sa te felicit.
Joaca-ti rolul. Stiu ca e greu. Stiu ca schimbi 2 masti, dar stiu ca te-ai obisnuit cu asta.
Te inteleg, stiu ca te-ai saturat.
Stiu ca nu ne simtim bine cand facem asta, dar..
Merge asa.
Stiu ca amandoi zambim de fiecare data cand vorbim la telefon, stiu ca vrei sa ma strangi in brate.
Stii ca vreau sa ne tinem de mana la infinit.

Iubeste-ma in gari, pe fuga. Prin statii de metrou, incet, prntru ca avem timp. 2 minute.
Iubeste-ma in parc, nu uita si de cafea.
Iubeste-ma la semafor si pe scarile rulante.

Iubeste-ma.
Nu diferit, ci exact asa cum m-ai obisnuit si pana acum.

Nu pot. Pur si simplu.

E involuntar tot ce fac.
Asa am invatat, si asa am crescut. si e greu, nu stiu de ce.
si am preluat lucruri de la voi, si m-am bucurat si am plans cu voi. m-am certat si mi s-au deschis mii de porti.
i-am gasit pe el, el, ea, ea, celalta ea, si pe ei.
am ras si am injurat, mult de tot.
am ramas fara bani, fara chei, fara telefon. am ramas fara lucruri importante.
dar am gasit mici bucurii, placeri, am dat de gustul lor. si poate ca sunt de mii de ori mai interesante si mai..
nu stiu, incep pur si simplu sa raman fara cuvinte.
simt cum ma macina pe dinauntru. bucatica cu bucatica.
si cea mai importanta bucatica s-a desprins deja. nu inteleg de ce, si cum.
o vreau inapoi. intelegeti va rog. nu sunt katie fara ea.
NU SUNT KATIE NICI FARA VOI.
nu frate, nu sunt.
imi tremura mainile scriind asta.
si nu stiu ce sa fac.
sa ma rup de tot, dau sa imi caut partile pierdute?
tu, te rog sa ma intelegi.
cu tine mi-am bagat si cu tine am plans de bucurie atunci cand eram praf la party-uri.
tu iti dai seama ce ai facut?

poveste miiica

Ma misc de parca as fi in reluare.
Doze mari de alcool in sange, si blocuri atat de inalte.
Ceata groasa, fum dens.
E atat de obositor. Nu am mers decat cinci minute pe tocurile astea, si ma simt ca si cum as fi mers ore intregi.
Fusta de piele se tot ridica de peste genunchi.
Si e frig. Al naibii de frig.
Geanta asta mica nu ma ajuta cu nimic. De ce s-or fi inventat oare? Imi trebuie una mare, in care sa pot sa arunc si-un palton, pentru noptile astea, in care nici nu stiu unde ma aflu. Eu sper ca ma indrept spre casa. Tomberoanele de aici nu le-am mai vazut. Poate s-au mutat vecinii.
Revenind la genti. A mea are un os, cu care se deschide. Si s-a blocat, la naiba!
N-am nimic in ea, doua bacnote de 10 lei, un telefon, pudra, rujul, o clama de prins parul si 4 tigari.
O sa moara bateria in maxim 10 minute. Asta e. Oricum nu am cum sa vad ce tastez.
MI se impaianjeneste vederea. Si ma doare capul. Si peretii blocurilor sunt din ce in ce mai reci.
Unde naiba ma aflu?
Ce naiba am facut acum 2 ore?
Cu cine mi-am petrecut seara? Si voi, ceilalti? Unde sunteti? De ce cacat nu ma suna nimeni?! De ce nu se mai aprinde? Si bricheta unde dracu e?
Ah, e in sutien. Ce am sa ma fac dupa ce or sa mi se termine tigarile? Si daca o sa inceapa sa ploua? Unde dracu' o sa ma duc?

Nu-mi plac farurile. De ce se apropie de mine?!
Ah, Matei, tu erai.
Ma duci pana acasa te rog?
Nu, nu stiu unde stau. Pe langa gara. Adica eu cred ca e langa gara. Sau nu, langa parc. Dar parcul e langa gara, nu?
Hai, mai bine nu ma du acasa. Du-ma la o cafea, te rog. Hai ca nu e departe de casa mea. Si parca mai aveam bani. Uite, ti-i dau acum.
Ah, iar nu mi se deschide geanta. Futu-i.
Gata, ia de aici, hai ca iti fac si tie cinste.
Chiar daca n-am voie sa beau cafea. Nu. Sunt bolnava, stii? Era sa mor acum doua zile.
Iau antibiotice. dar e okay.
Nuuuuu! Nu ma du acasa. Nu vezi in ce hal arat? Lasa-ma macar sa ma aranjez, sa ma machiez. Mai dureaza pana ajungem?

Stii, e un noroc ca m-ai gasit.
Putem sa dorm pe strazi in seara asta. Acolo, langa tomberoanele alea. Multumesc mult.
Hai, nu iti mai sterge obrazul. Te-am pupat doar.
Multumesc pentru plimbare, dar sigur nu vrei sa mergem la cafea?
Ah, cat e ceasul?
Iar am intarziat. Iar o sa adorm in fusta.


Si m-a luat in brate, m-a scos din masina si m-a dus pana in fata usii.
Nu vedeam si nu intelegeam mai nimic. Ma simteam atat de grea, abia de ma puteam tine pe picioare.
M-a pupat si m-a lasat acolo.

Am inceput sa plang dupa. Si imi era si mai frig. Si ma durea mai tare capul.
Noroc de Andreea ca m-a asteptat pana la ora asta.
S-a speriat.
Macar ea ma iubeste.

Un monstru. Amestec de 4 persoane.

4 oameni. diferiti unul de altul. si totusi, impreuna, absolut perfecti.
era scund si inalt, blond nisipiu, brunet, saten. ochii lui erau albastrii, verzi, caprui si negrii.

Aproape ca uitasem.
Imi aminteam doar vag sentimentul, un amestec de mirosuri si priviri ascunse.
Dar am resimtit. Am avut din nou goluri in stomac.
Am fixat ceea ce era dezbinat si pe deasupra, am invatat si cateva lucruri noi.
Ma prindea cu o singura mana. De jos, de sub genunchi. Si ma ridica in brate.
Imi dadea drumul, isi punea doua degete pe gatul meu, exact ca si cum mi-ar fi luat pulsul. Si ma pupa.
Cu cealalta mana imi tinea capul intr-un mod ciudat. Era o combinatie intre a ma vedea si a ma ascunde de ochii lui.
Avea o mana perfecta. M-a prins de gat, exact ca si cum ar fi vrut sa ma sufoce.
Ma pupa.
Nu imi dadea drumul din stransoarea gatului. Ma dezlipea de buzele lui, imi lasa doar doua secunde sa ma uit la el, ma lasa sa incerc sa respir. Degeaba, nu aveam cum. Simteam cum raman fara aer. Tineam buzele intredeschise, si ma chinuiam. Se simtea bine.

Cate pupile dilatate, cate zambete, atingeri, si fumuri am vazut in acea zi.