4.48 psihoze

Din oglinda in oglinda, din pat in brate, imi aluneca forma ca un animal de prada si mi se intinde la picioare fosnind insinuant la orice miscare care ar vrea sa depaseasca formalul, gestul conventional, sentimentul stereotip.
As vrea sa strig in fata ploilor verticale: Exist, deci exist!
Sa strig si sa ma inchid apoi in casa asteptand ca el sa vina in cea mai mare liniste si sa devina o singuratate dubla prin care nu mai razbat siluete si sunete.
Iubirea mea se strecoara in pat. Sub patura de satin invatam sa tacem impreuna.
Nu imi dau seama, ori avem amintiri comune ori timpul ne chinuie separat dar impreuna.
Din orice moment vreau eu, viata de dinaintea cunoasterii lui poate fi privita ca pe o amintire.
Ca si cum abia m-as fi nascut.
Sau..?
Miracolul se poate repeta. Iar eu stiu sa astept miracole.
Le vad.
Le intuiesc in ziduri si in respiratiile si in trupul lui, ca o..harta care se lasa cucerita.
Tot mai aproape, privirea ajunge tot mai aproape, incat dispar in contemplarea lui.
Linii frante, un punct, marea stergandu-ne urma, zgomotul ritmic, strigatele ascutite pierzandu-se.
Liniste, liniste, ploaie, nimic.
Mi-am format un tic cu trecerea mainii prin par.
Lui ii place asta.
Imi reiau imaginea in oglinda, o fiinta neobisnuita care pretinde ca abia s-a nascut, deschide fereastra pentru ca dupa momentele de epuizare, si liniste si singuratate dubla e nevoie ca orasul sa navaleasca in camera prea plina de noi.
Si astfel se conserva. Lumea noastra. A noastra, ascunsa, linistita, tacuta, si cu un parfum placut.

Ma strang alaturi de el pentru ca orasul e rece, si ploaia e urata, sting veioza si refuz sa vorbesc.
De maine, imi propun, timpul nostru trebuie primit altfel.
Sau multiplicat.
Sau eventual exterminat.

Cate moduri de a-ti hrani existenta, de a-ti onora dragostea..

Leutii

Era prima zi dupa atatea zile false si lenese cu dureri de cap, cand incepeam sa gust din nou din cafeaua lui.

(primul fum) Mmmmm era sa uit cata dragoste pui tu in cafeaua noastra. Auci..m-am ars. Puteai sa-mi  zici ca-i prea dulce.

Ma fixa cu privirea calda, cand calda, cand rece. Asa cum il simteam in fiecare secunda.

-Ciudat, incep sa cred ca mintea-mi joaca feste.

Parca nu simteam nimic. SI doar mai bausem n cafele cu ele dimineata sus, in camera mea. Era o dimineata obisnuita, noi doi, obosita si pierduti in patul prea moale. Soarele de 7 dimineata , vara inca imi incalzea fata. Atat de mult imi placea cum ma atingea pe fata atunci. Ii simteam mirosul de cafea pana si pe degete. M-a sarutat cu pofta. I-am muscat buza de jos.

-Oooopsi. Asta-i pentru ca-i prea dulce cafeaua pentru mine.

Fumam singurei in camera afumatata. Era a nu stiu cata tigara. Deja pozele alb-negru cu noi doi, le zaream foarte neclar pe peretii de-un visiniu sters. Ne-am transforma mansarda cum am vrut. Cu muuuuulta dragoste si gust dulce de cafea dimineata.

s-a asezat cu capul pe picioarele mele si ma privea din nou. N-a scos un sunet de cand ne-am trezit. Se uita atat de fixat la mine, incat parca ma vedeam in ochii lui prea albastri pt ochii mei obisnuiti. Ii cade prima lacrima. Era falsa bineinteles. M-am inecat cu fumul in fata lui.

-Ce faci ? Plangi?

S-a ridicat brusc…s-a imbracat si a iesit asa cum a venit. Fara sa zica ceva. Doar ma tintuia cu privirea si tinea o tigara aproape terminata in coltul gurii. Si-a luat pachetul si-a plecat. De ce? L-am suparat cu prea multa dragoste. Sau, poate nu era obisnuit sa faca o cafea asa de dulce..sau cine stie. Nu suporta diminetile in doi, in mansarda ce acum, isi pierde usor, usor din fumul de tigara, in care inca ii simt parfumul.

Multumesc Amalia, pentru ca ai trezit in mine niste amintiri pe care aveam nevoie sa le am, si multumesc pentru ca scrii atat de frumos.

Ai simtit-o?

E destul de ciudat sa ma gandesc ca poate relatia asta incepe sa se raceasca.
Si ca poate o sa uitam tot.
Desi ai promis ca nu se va intampla asta, nu stiu..
Parca mi-e putin frica.
Si-mi doresc foarte mult sa te vad, si sa imi dau seama ca nu e asa, si ca asta e doar ce imi imaginez eu.
Niste scenarii, sau niste idei care poate de dor, si de teama am ajuns sa le creez..

Doar ca nu sunt absurda. Si vad, si simt, si s-au schimbat extrem de multe lucruri intr-un timp foarte scurt.
Nu mai e acelasi dor.
Discutiile aproape interminabile s-au limitat la niste discutii de 2 minute in care nu spunem altceva decat ca suntem obositi, sau ca n-avem timp, sau "vorbim mai tarziu. te sun eu.".
Acum foarte mult timp mi-ai spus sa fiu atenta la cat timp dureaza discutiile tale la telefon cu "lumea". Dureaza exact atat cat dureaza ale noastre acum. Poate-s paranoica, nu zic nu. Dar macar nu am uitat, si am fost atenta.
Nu mai sunt raspunsuri "si mie mi-e dor de tine". Acum sunt "lasa ca ne vedem curand".
Nu mai sunt atat de multe emotii transmise.
"ce faci scump?" imi dadea o stare de bine. acum am impresia ca e obisnuinta.
si probabil sunt multe mai multe lucruri pe care le-am observat dar le-am tinut in mine crezand ca poate am eu o problema.
Nu o lua ca pe-un repros, sau ca pe o metoda prin care sa-ti spun ce ma deranjeaza.
Ia-o pur si simplu ca pe inca o dovada ca esti extrem de important pentru mine, ca nu imi prea pot imagina cum ar fi ca povestea sa se termine, ca iti simt lipsa, si ca am nevoie de tine in fata mea mai repede, penrtu ca stiu ca ACUM nu se poate.
Te pup cu mare dor si mare drag.
A ta, katie.

Later edit: nu vreau sa mi te fure nimeni. nici azi, nici maine. niciodata.

mmm

Iuuuubii haaaai acasa.
Ca aici ploua, si e frigut, si ma plictisesc.
Si mi-e asa de dordetine.
Mi-e asa de ciuda ca nu mergi la Suceava.
Sa ne revedem dupa un an in acelasi loc..
Dar nu conteaza unde ne vedem.
Hai ca vreau sa ma strangi in brate, si sa ma pupi, si sa stam de vorba.

Te pup

1+1=3

Draga 1...
Tie nu am ce sa iti spun..
Mi-esti drag, esti doar al meu si ma simt bine sa stiu asta..
Cu tine mi-am adus aminte cum e sa zica lumea "nu de uita dupa ea, ca e a lui". Si mi-am adus aminte cum e sa fie lumea geloasa cand ne vede tinandu-ne de mana, plecand si venind impreuna.
Pentru ca aproape uitasem de inceputurile de relatie. Mi-e bine cu tine, relativ.
Trebuie sa te mai invat multe lucruri, stiu asta, si trebuie sa te dau dupa mine, sa te ajut sa te mulezi dupa ce si cum vreau eu.
Mai dureaza pana sa ma cunosti, sa vezi ce gandesc, sa vezi cum pun capul in pamant cand vreau sa fiu doar eu cu gandurile mele, si sa vezi cum ma blochez cand ma gandesc la un lucru rautacios pe care vreau sa ti-l spun.
Mai dureaza pana cand o sa aflii cum imi place sa fiu tinuta in brate, si cum vreau sa te alinti cand simti ca sunt trista, si sa aflii ca imi place sa imi povestesti lucruri si sa nu spun nimic. Si sa stii ca daca tac, asta nu inseamna ca nu te ascult, inseamna ca vreau sa asimilez cat mai multa informatie de la tine.
inchei prin a-ti spune, dragule, ca nu stiu daca doar te vreau sau daca am nevoie de tine ca de o pastila de cap. Asa, din cand in cand. Sau cand am migrene.
Pana una alta, te pup. Stiu ca ai si tu nevoie de asta.


Cu drag, 3.


Draga al doilea 1. Sau poate chiar primul.
Tie am foarte multe lucruri sa iti zic.
Dar nu stiu cum sa le aranjez in pagina.
Tu trebuie in primul rand sa stii ca am foarte multa nevoie de tine.
Trebuie sa intelegi ca esti particica din mine, si exact cum ai spus si tu, ai un loc special, acolo, intr-un sertaras din inima mea. Care, apropos, e mica tare acum.
Cu tine m-am simtit cel mai bine. Diferita. Sau la fel dar mai fericita.Nu stiu. Tie nu stiu cum sa iti explic totul exact asa cum sta in mintea mea. Imi vine sa o las balta.
Dragule, nu sunt constienta de ce se intampla. Si mi-e greu. Si ma doare. Si nu pot sa fac nimic in legatura cu asta.
Imi doresc cel mai tare acum, sa te faci mic de tot, si sa intrii in inima mea. Sa vezi cum e acolo. Sa vezi cum niste animalute mici de tot trag de imaginea cu tine de acolo, si nu te lasa sa pleci.
Mi-ai zis ca omul pe care il cautam astazi, a plecat. Departe. Cu ultimul tren, sau daca nu a plecat, asteapta in gara ca prostul. Te rog eu nu-l lasa acolo. Inca nu a venit caldura, si e frigut, si o sa raceasca. Si poate a ramas si fara tigari, si daca e asa, spune-i ca vin eu sa ii dau. Sa-mi spuna doar in ce gara e.
Zi-i te rog sa vina acasa, pentru ca il astept. Si ca mi-e frica fara el. Zi-i ca, nu, nu ma ajuta celalalt 1, si ca il vreau mai repede. Si spune-i ca, atunci cand se intoarce, sa se opreasca la Mc, si sa imi ia si o inghetata, pentru ca mi-e pofta tare.. Si ca vreau sa ma plimb cu masina, si sa merg acolo, langa podul ala peste care trece trenul. N-am mai fost de mult acolo..
Sau daca nu ii spui nimic despre asta, spune-i sa ma sune.
Sau macar sa isi aduca aminte de foisor, stie el care. Sau de scarile de la teatrul de vara.
Sau nu.
Spune-i doar sa ma iubeasca mai putin decat il iubesc eu. Cred ca e destul.

Cu drag, 3. Adevarata 3.

Underwater love

Nu zic nimic mai mult.
Doar... hai cu mine la munte, la zapada, la vinut fiert, la dimineti lenese cu ciocolata calda si floricele de gheata la geam.

Chiar daca a trecut iarna..

Cliiiick

Indecis. Micro sau unde?

Aseara te-am vazut asa cum erai acum aproape un an.
Pot sa spun ca perfect lucid si avand grija de ea.
Exact asa cum aveai grija si de mine, in februarie.
Nu stiu daca ar fi fost mai bine sa ma supar, aducandu-mi aminte de asta, si sa nu imi las orgoliul calcat in picioare, pentru ca, deh'..
Ar fi trebuit sa fiu singura pentru care nu se merita sa te faci praf, si sa nu stii de tine.
da' ideea e ca n-am facut-o.
M-am bucurat. Enorm de mult chiar.
Am revazut in tine exact ceea ce credeam ca ai pierdut de mult timp.
Si da, am trecut in noul an, cum se zice, mult mai impacata.
Credeam ca nu o sa mai fii niciodata la fel, si ca o sa ajungi ultimul om, asa cum lasi impresia ori de cate ori ne vedem.
Si iar, DA, imi doream sa te chem la mine acasa, la cafea, sa stam de vorba, sa povestim, sa-mi zici despre tine, despre ce-ai facut in tot timpu' asta in care eu am fost plecata, sa facem clatite impreuna, nu stiu..
Poate doar sa facem ce-am facut cand am fost la tine. Sa ne uitam unu la altu' si sa nu zicem nimic.
Ai simtit si tu energia dintre noi, nu? Ai simtit cat de bucuroasa eram ca suntem in sfarsit, intr-un loc pe care il puteam numi acasa.
Hai la mine. Sau hai la tine, sau hai oriunde.
Cu conditia sa fii exact asa cum erai acum o seara, sau in februarie, anul trecut.