Inutil

exista un sentiment specific dupa ce pui o intrebare, o emotie care nu te lasa sa respiri pana nu auzi raspunsul.

si de ce nu respiri?

pentru ca speri ca infimul (infirmul) "sacrificiu" sa schimbe ceva, din ceea ce oricum stii ca se va intampla.

inutil.

din nou si din nou, reiau fiecare poveste, mai simpla sau cam complicata. din nou si din nou, caut in fiecare scurta istorie acel moment T1 al gandului care m-a impins sa accept si acel T2 al deciziei propriu-zise, acel declic pe care l-am crezut scanteie, acel punct al ireversibilului, acel instinct de autosabotare in forma lui prima, acel complot pe care il credeam ratiune, acea eroare pe care o vedeam ca pasiune...

reusesc sa vad totul clar, inexplicabil de clar. e ca atunci cand printr-o tesatura vezi exact imbinarea firelor sau ca atunci cand faci radiografii si propriile oase iti devin familiare si dragi.

resusesc sa vad tot mai putin acel moment cand eu eram cezar si brutus am fost tot eu.

 

 

                                           Pendru Delia( Morgan), pentru ca i-am spus ca ii dedic inca o postare.

Ii multumesc deasemenea pentru postarea dedicata azi !

E atat de dragalasa.

  de-ti vine sa tipi de fricire!

http://old-sins.blogspot.com/2010/07/si-trecut.html